Avraamie Bulgarul

Sfântul Mucenic Avraamie Bulgarul (Avraamie al Bulgariei Volgăi) a fost negustor din Bulgaria de pe Volga, trecut de la islam la creștinism, ucis pentru credință la 1 aprilie 1229. Este numit și făcătorul de minuni din Vladimir, unde se află moaștele lui. Se pomenește la 1 aprilie, ziua adormirii, la 9 martie, ziua mutării moaștelor, în duminica a patra după Paști (a slăbănogului) și în soborul sfinților din Vladimir și din Kazan.

Neamul și îndeletnicirea

Despre viața lui se păstrează foarte puține știri. Cele de bază se află în cronici și în scrieri din veacul al XVII-⁠lea; cea mai veche mărturie este Cronica Laurențiană (veacul al XIV-⁠lea), în care cronicarul spune că Avraamie era „de altă limbă, nu rus”; numele dinainte de botez nu se știe. Probabil era din neamul bulgarilor de pe Volga sau de pe Kama, crescut în mediu mahomedan, și la început a mărturisit islamul. A fost un negustor bogat și cunoscut, care făcea negoț în orașele din Volga.

Trecerea la creștinism

Sub înrâurirea tovărășiei cu negustorii ruși, a primit credința ortodoxă, devenind misionar activ. A fost un om neobișnuit de milostiv și iubitor de cei lipsiți, își cheltuia averea pentru nevoile celor în suferință. Cercetând orașele ruse și stând cu negustorii ruși, s-⁠a interesat adânc de credința creștină; din rânduiala lui Dumnezeu harul i-⁠a atins inima, și, cunoscând adevărul credinței lui Hristos, a primit Sfântul Botez. Așa negustorul a devenit creștin și a primit numele Avraamie, sub care a fost scris în cartea vieții (cronicile nu pomenesc numele lui dinainte de botez). După botez a purtat predica apostolească în rândul neamului lui, prin cuvântul Evangheliei și, mai ales, prin viața lui creștină. Și precum, înainte de a deveni creștin, îi era milă de nevoile și lipsurile aproapelui, la fel, după primirea credinței, a început să se întristeze pentru nenorocirile duhovnicești ale celor de același neam, pentru necunoașterea de către ei a adevăratului Dumnezeu.

Mucenicia

Cronica mărturisește că Avraamie a venit cu treburi de negoț în orașul Bulgar (Bolgar), capitala Bulgariei Volgăi, unde a început să predice creștinismul între cei de un neam cu el. În timpul târgului, în loc să facă negoț, a început să le vestească bunurile veșnice și nestricăcioase și să-⁠i predice pe Hristos, Dumnezeu-⁠Om. Mahomedanii l-⁠au îndemnat stăruitor să se lepede de Hristos, dar Avraamie a rămas neclintit în credință. Aflând că nu este rus și nu se află sub ocrotirea cneazului din Vladimir și Suzdal, l-⁠au arestat și l-⁠au sfătuit îndelung. Văzând că nu se pleacă, l-⁠au chinuit și l-⁠au atârnat cu capul în jos; cronica spune că mucenicul „a blestemat pe Mahomed și credința bulgară”. Concetățenii lui nu au arătat simpatie pentru predica lui; au început, ca față de un om iubit de toți, să-⁠l înduplece cu vorbe bune să părăsească credința lui Hristos; apoi i-⁠au amenințat averea, iar el a răspuns că pentru Hristos Mântuitorul este gata să-⁠și piardă nu numai averea, ci și viața. Apoi au urmat bătăile: l-⁠au bătut „toți ca unul”, încât pe trupul mucenicului nu a rămas nici un loc întreg, și l-⁠au ținut zile în șir în temniță, cu multe chinuri. Dar vitejescul pătimitor nu a slăbit, întărit de harul lui Dumnezeu. Atunci l-⁠au dus în afara cetății, lângă o fântână, aproape de malul Volgăi, și i-⁠au tăiat întâi mâinile, apoi picioarele și capul, la 1 aprilie 1229, cu sabia (după cronică, a fost „cvadruplat”, adică tăiat în patru).

Moaștele și semnele

Trupul a fost îngropat de negustorii ruși în cimitirul creștin din Bolgar. Gheorghe Vsevolodovici, marele cneaz al Vladimirului, a poruncit mutarea trupului lui Avraamie la Vladimir. Cronica Laurențiană are însemnarea despre aceasta, la 9 martie 1230. Curând, după mărturia cronicii, orașul Bulgar a fost ars, ca pedeapsă „pentru sângele mucenicului lui Hristos”. La locul unde a fost ucis a ieșit un izvor vindecător; o legendă locală spune că cel dintâi vindecat din acest izvor a fost un mahomedan. Moaștele lui sunt cinstite la Vladimir pe Kliazma.