Varsanufie Plihankov

Cuviosul Varsonofie (Pavel Ivanovici Plihancov, după pașaport) a fost schiarhimandrit, preot, predicator, scriitor duhovnicesc și stareț al Optinei, fost colonel înainte de tundere. S-⁠a născut la Samara în 1845 și a murit în 1913 la Kolomna, în gubernia Moscova. A fost proslăvit între cuvioși în 2000 și intră în Soborul celor paisprezece cuvioși stareți ai Pustiei Optina și în Soborul sfinților din Samara. Pomenirea lui este la 1 aprilie.

S-⁠a născut în familia negustorului Ioan Plihancov, de neam cazac din Orenburg. A terminat gimnaziul militar din Polotsk, apoi școala militară din Orenburg. A făcut o carieră militară și a ajuns colonel. Pe neașteptate pentru tovarășii lui de arme, a cerut să fie pus în retragere. După Viața lui, în 1881 s-⁠a îmbolnăvit de pneumonie. L-⁠a rugat pe ordonanța lui să-⁠i citească Evanghelia, și a urmat o „vedenie minunată” care l-⁠a luminat duhovnicește. A văzut cerurile deschise și s-⁠a cutremurat tot de marea frică și lumină. După însănătoșire, în 1891, a plecat la Pustia Optina, unde curând s-⁠a nevoit. A fost primit în frăția Schitului Înaintemergătorului și timp de trei ani mergea în fiecare zi la convorbiri duhovnicești cu starețul Anatolie și Iosif de la Optina. A fost tuns rasofor, în decembrie 1900, din pricina bolii, a fost tuns în mantie cu numele Varsonofie, apoi a fost hirotonit ierodiacon și ieromonah. A fost numit ajutor de stareț și duhovnic al Pustiei de maici Șamordino.

În 1904, la începutul războiului ruso-⁠japonez, a fost trimis pe front ca preot la spitalul numit după Cuviosul Serafim de Sarov. În 1907 a fost ridicat egumen și numit conducător al schitului. În 1910, pe când era el stareț, Lev Tolstoi a venit la Optina, dar nu s-⁠a hotărât să viziteze schitul. Aflând, cuviosul a venit el însuși la gara Astapovo la scriitorul care murea, ca să-⁠l pregătească de moarte și să-⁠i dea prilejul ca, în ultimele clipe, să se împace cu Biserica, dar nu a fost lăsat să ajungă la Tolstoi. A fost tuns în marea schimă. În 1912, prin hotărârea Sinodului, a fost numit stareț al mănăstirii Staro-⁠Golutvin, cu rangul de arhimandrit. În această mănăstire, ajunsă în paragină la începutul veacului al XX-⁠lea, Varsonofie a atras binefăcători care au ajutat la repararea bisericilor, a chiliilor și a casei de oaspeți, și mănăstirea a ajuns unul dintre centrele duhovnicești ale împrejurimilor Moscovei. A murit în 1913 și a fost îngropat la Optina.