Gherontie Canonarhul

Cuviosul Gherontie Canonarhul a fost un copil monah și canonarh al mănăstirii Peșterilor din Kiev, probabil în secolul al XIV-⁠lea, mort la unsprezece sau doisprezece ani. Este cinstit de Biserica Rusă între cuvioși și pomenit la 1 aprilie și la 28 august după calendarul vechi, în Soborul cuvioșilor părinți din Peșterile Îndepărtate. Un izvor ucrainean îl pomenește la 14 aprilie (1 aprilie după calendarul vechi).

Copilul canonarh

Gherontie a primit tunderea în monahism încă în copilărie și a fost canonarh al catedralei Adormirii a mănăstirii, adică cel ce rostește cântările pentru strana. Un izvor ucrainean spune că în rugăciune și în post urma pe monahii încercați ai Peșterilor și că, împreună cu cuviosul Leontie, a fost canonarh la biserica cea mare a Peșterilor. Leontie este pomenit la 18 iunie (1 iulie). A murit foarte tânăr, la unsprezece sau doisprezece ani. După cercetări antropologice avea vreo 127 cm. Moaștele lui sunt în Peșterile Îndepărtate ale Lavrei Peșterilor, într-⁠o singură raclă cu ale lui Leontie Canonarhul, după unul, iar după izvorul ucrainean lângă moaștele cuviosului Longhin și nu departe de biserica subpământeană a Nașterii Domnului. Pavel din Alep, care a vizitat mănăstirea în 1653, a scris că a văzut aici trupurile a doi copii, ale căror capete erau galbene și încă izvorau mir.

Cinstirea

Cinstirea locală a lui Gherontie a început la sfârșitul secolului al XVII-⁠lea, când arhimandritul Peșterilor, Varlaam Iasinski (mai târziu mitropolit al Kievului), a statornicit sărbătoarea Soborului cuvioșilor părinți din Peșterile Îndepărtate. În slujba alcătuită atunci, al treilea tropar al cântării a cincea din canon slăvește pe cei doi cuvioși canonarhi. Cinstirea în toată Biserica a început după ce Sfântul Sinod a îngăduit, în a doua jumătate a secolului al XVIII-⁠lea, ca numele unui număr de sfinți kieveni să fie trecute în mineiele de obște. Un îndreptar de iconografie de la sfârșitul secolului al XVIII-⁠lea arată că trebuie să fie zugrăvit ca tânăr, cu glugă neagră pe umeri, în haină monahală. Pe o icoană de la mijlocul secolului al XIX-⁠lea, așezată deasupra raclei, Gherontie este înfățișat în stihar, cu o carte de slujbă deschisă în mâini.