Aza

Sfântul Sfințit Mucenic Aza a fost diacon al Bisericii din Persia în secolul al IV-⁠lea și a pătimit pentru Hristos împreună cu preotul Iacob, în vremea marii prigoane a regelui Sapor al II-⁠lea. Biserica Greciei îi pomenește pe amândoi la 10 aprilie, ca sfințiți mucenici.

Aza era din satul Bitikora, numit în alte izvoare Bitnire, iar preotul Iacob din satul Faratha. Sub Sapor al II-⁠lea, care a domnit între anii 309 și 379, creștinii din Persia erau socotiți prieteni ai Imperiului Roman creștin și au fost prigoniți cu cruzime, mai ales clericii lor. Izvoarele grecești pun pătimirea lor în anul 332, iar alte calendare o leagă de anii de mai târziu ai acestei prigoane.

Pârâți ca fiind creștini, Iacob și Aza au fost aduși înaintea arhimagului Arhogaihar, căpetenia preoților perși. Au fost ținuți în temniță și chinuiți cu foamea vreme de multe zile, apoi bătuți cumplit. Pentru că nu voiau să aducă jertfă soarelui și focului, după obiceiul perșilor, au fost dezbrăcați și lăsați afară toată noaptea, în frigul aspru.

Dimineața, când abia mai respirau, au fost întrebați din nou dacă se leapădă de Hristos. Ei au răspuns că doresc să moară pentru El. Atunci dregătorul a poruncit să li se taie capetele, și așa au primit cununa muceniciei.

Calendarele slave pomenesc în aceeași zi pe preotul Iacob și pe diaconii Azadan și Avdichie, uciși în Persia sub Sapor; după toate aparențele este vorba de aceeași pătimire. Sfântul Aza este prăznuit la 10 aprilie, împreună cu Sfântul Iacob preotul.