Blandina

Sfânta Mucenică Blandina a fost o roabă creștină din Lugdunum, azi Lyon, ucisă pentru credință în 177, în vremea împăratului Marcus Aurelius. Este pomenită la 2 iunie, împreună cu mucenicii din Lyon, iar la 25 iulie, cu cei patruzeci și trei de mucenici lionezi.

Mărturia

Cea mai mare parte din ce se știe despre Blandina vine dintr-⁠o scrisoare a Bisericii din Lyon către Bisericile din Asia Mică, păstrată de Eusebiu în Istoria bisericească. În Lyon, mulțimea păgână era înfierbântată împotriva creștinilor, iar aceștia erau hărțuiți când se arătau în public. Cât timp guvernatorul a lipsit, comandantul oastei și un dregător al cetății au aruncat în temniță mai mulți creștini care mărturiseau credința. La întoarcerea guvernatorului, ei au fost aduși la judecată. Între ei era Blandina, roabă, prinsă cu stăpâna ei, tot creștină. Tovarășii ei se temeau că, din cauza trupului ei slab, nu va rezista la chinuri. Dar, deși guvernatorul a pus-⁠o la chinuri cumplite, până când și călăii s-⁠au istovit, neștiind ce să-⁠i mai facă, ea a rămas credincioasă și răspundea la fiecare întrebare: „Sunt creștină și noi nu facem nimic rău.”

Chinurile și moartea

Din teamă de chinuri, robii au mărturisit împotriva stăpânilor lor, născocind că creștinii mănâncă carne omenească și săvârșesc fapte rușinoase când se adună. Guvernatorul a raportat împăratului și a primit poruncă ca cetățenii romani care stăruie în credință să fie tăiați, iar ceilalți chinuiți. Blandina a fost chinuită iar, cu alții, în amfiteatru, în vremea jocurilor. Printre ei era Ponticus, băiat de cincisprezece ani, cel mai tânăr dintre mucenici, pe care Blandina l-⁠a îmbărbătat să rămână în credință în Hristos. A fost legată de un stâlp, în chip de cruce, și au fost aruncate asupra ei fiare sălbatice. Cât timp era legată, Blandina s-⁠a rugat cu foc pentru tovarășii ei și pentru cei care o chinuiau. Se povestește că fiarele nu s-⁠au atins de ea, și a fost dusă înapoi în temniță. Încă multe zile a fost scoasă în arenă ca să vadă suferințele celorlalți, ca să se lepede de credință. În cele din urmă, ultima dintre mucenici, a fost biciuită, pusă pe un grătar încins, închisă într-⁠o plasă și aruncată înaintea unui taur sălbatic, care a azvârlit-⁠o în aer cu coarnele. A fost sfârșită cu pumnalul. Trupurile mucenicilor au fost lăsate șase zile în batjocură, apoi arse, iar cenușa aruncată în Ron.

Însemnătatea

Dintre toți mucenicii din Lyon, Blandina este singura femeie căreia i se dă atenție în toată povestirea. Este înfățișată ca o mamă, care își trimite copiii duhovnicești la mucenicie înainte de a muri ea, și ca un atlet al lui Hristos, deși era slabă și de neam smerit.