Eugen I

Sfântul Eugen I al Romei a fost episcop al Romei de la 10 august 654 până la 2 iunie 657. A fost ales după ce împăratul Constans al II-⁠lea îl scosese din scaun și îl surghiunise pe papa Martin I, în cearta pentru monotelism. Este pomenit la 2 iunie, atât în Sinaxarul Bisericii Ortodoxe, cât și în Biserica Romano-⁠Catolică.

Alegerea

Eugen era roman, din Aventin, fiu al lui Rufinianus. Crescuse în slujba Bisericii, fiind cunoscut pentru blândețe și iubire de oameni, și era deja preot bătrân când Roma, care respingea învățătura monotelită, s-⁠a despărțit de curtea din Constantinopol, care o sprijinea. Papa Martin a fost luat din Roma la 18 iunie 653 și dus în surghiun la Cherson. Cât timp Martin a trăit, Scaunul Romei a fost cârmuit de arhipresbiter și de arhidiacon, iar curtea a stăruit, prin exarhul Ravennei, pentru alegerea unui urmaș. La 10 august 654 Eugen a fost ales, iar Martin a încuviințat alegerea. Autoritățile imperiale socoteau că va fi mai ascultător și i-⁠au întărit alegerea. Unele izvoare ortodoxe spun că a fost ales de cler și de popor.

Păstorirea

Eugen a hirotonit douăzeci și unu de episcopi pentru diferite părți ale lumii și l-⁠a primit la Roma, în jurul anului 654, pe tânărul Wilfrid. A arătat mai multă supunere față de împărat decât înaintașul său și nu s-⁠a împotrivit pe față monotelismului patriarhilor Constantinopolului. Printre primele sale fapte a trimis soli la Constantinopol, cu scrisori către Constans prin care îi vestea alegerea și își mărturisea credința.

Solii au fost înșelați sau mituiți și au adus o scrisoare sinodală de la patriarhul Petru, scrisă în stil încâlcit și fără o mărturisire limpede despre numărul voințelor sau lucrărilor în Hristos. Citită în 656 în biserica Santa Maria Maggiore, scrisoarea a fost respinsă cu indignare de cler și de popor, care nu l-⁠au lăsat pe papă să iasă din biserică până nu a făgăduit că n-⁠o va primi în nici un chip. Sinaxarul grec spune că Eugen era gata s-⁠o primească, dar poporul și clerul Romei s-⁠au împotrivit și i-⁠au oprit slujba, iar el a rămas apoi neclintit împotriva ereziei monotelite, în credința Sinodului al IV-⁠lea Ecumenic. Slujbașii imperiali s-⁠au mâniat, iar Constans a amenințat că îl va scoate din scaun, cum o făcuse cu Martin, dar era ocupat cu apărarea imperiului împotriva cuceririlor arabe.

Adormirea

Eugen a adormit în pace la 2 iunie 657 (după unele izvoare latine, la 4 iunie), înainte ca Constans să poată face ceva împotriva lui. A fost înmormântat în vechea bazilică Sfântul Petru. Sinaxarul grec îl laudă pentru sfințenia vieții, blândețea și iubirea de oameni; o listă a sfinților latini din Patriarhia Romei adaugă că a fost bun cu săracii. Aceeași listă spune că, după mucenicia lui Martin în 655, Eugen a fost ales în locul lui, dar celelalte izvoare arată că alegerea a avut loc în 654, în timp ce Martin încă trăia.