Nichifor Mărturisitorul

Sfântul Nichifor Mărturisitorul a fost patriarh al Constantinopolului între 806 și 815, scriitor și apărător al sfintelor icoane, alungat din scaun de iconoclaști. Biserica îl pomenește la 2 iunie, ziua adormirii lui, și la 13 martie, ziua strămutării moaștelor.

Tinerețea

S-⁠a născut la Constantinopol, în jurul anului 758, în familia lui Teodor și a Evdochiei, o familie ortodoxă strictă, care avusese de suferit pe vremea iconoclasmului dintâi. Tatăl său, unul dintre secretarii împăratului Constantin al V-⁠lea, fusese biciuit și surghiunit la Niceea pentru râvna sa pentru icoane, și a murit în surghiun. Fiul a moștenit credința tatălui. Încă tânăr, a fost adus la curte, unde a devenit secretar imperial. Pe vremea împărătesei Irina a luat parte, ca trimis al împărătesei, la sinodul de la Niceea din 787, Sinodul VII Ecumenic. Apoi s-⁠a retras într-⁠una din mănăstirile pe care le ridicase pe Bosfor. Acolo s-⁠a dăruit nevoințelor și studiului, și al științelor lumești, ca gramatica, matematica și filosofia, și al Scripturii. În jurul anului 802 a fost chemat și pus în fruntea celui mai mare spital pentru săraci din Constantinopol.

Patriarhul

După moartea patriarhului Tarasie, între cler și curte a fost mare dezbinare. La dorința împăratului, Nichifor, încă mirean, a fost ales patriarh și hirotonit în ziua de Paști, 12 aprilie 806. Alegerea nu a fost după rânduială și a întâmpinat împotrivirea studiților. Împotrivirea a crescut când, la voința împăratului, Nichifor a primit din nou în cler pe preotul Iosif, care fusese afurisit. Ca patriarh a fost un moralist foarte aspru în rest, dar blând în rânduielile bisericești și monahale.

Surghiunul

După dispute teologice zadarnice, în decembrie 814 au urmat jigniri personale. Împăratul Leon al V-⁠lea Armeanul, inițiatorul celui de-⁠al doilea iconoclasm, l-⁠a scos din scaun. Nichifor a răspuns mai întâi cu afurisirea, dar a trebuit în cele din urmă să cedeze forței. A fost dus într-⁠o mănăstire întemeiată de el, a lui Agathos, apoi în cea a Sfântului Teodor. De acolo a purtat o luptă prin scris în apărarea icoanelor, împotriva sinodului din 815. La schimbarea împăratului, în 820, a fost propus din nou patriarh, dar a obținut cel mult făgăduința îngăduinței.

Adormirea și moaștele

A murit la mănăstirea Sfântului Teodor, la 5 aprilie 828, cinstit ca mărturisitor. În 847, patriarhul Metodie a adus solemn moaștele lui la Constantinopol, la 13 martie, și le-⁠a așezat în biserica Sfinților Apostoli. Potrivit tradiției, moaștele erau nestricate. Mâna sfântului se păstrează astăzi la mănăstirea Hilandar din Muntele Athos.

Scrierile

Spre deosebire de Teodor Studitul, Nichifor a fost un prieten al împăcării, învățat în Părinți și mai înclinat să se apere decât să atace. A scris o Scurtă istorie a anilor 602-769 și un Cronograf, o istorie universală de la Adam la vremea sa, la care a adăugat o listă a cărților canonice. Lucrările lui principale privesc iconoclasmul: Apologia mică, Apologia mare și Respingerile, precum și o combatere a sinodului din 815.