Cali

Sfânta Cuvioasă Cali a trăit înainte de veacul al XV-⁠lea și era din Răsărit, adică din Asia Mică. Este pomenită la 22 mai, dar și la 15 mai și în Sâmbăta Săptămânii Luminate.

Viața

Familia ei era bogată, iar Cali și-⁠a împărțit averea în fapte de milostenie și binefacere. Nu pare să fi fost monahie, fiindcă slujba ei nu spune asta nicăieri. În casa ei primea oamenii fără adăpost și pe cei lipsiți, dedicându-⁠se slujirii celor mai mici și suferinzi dintre frații ei. A viețuit în cumpătare, feciorie, nevoință, post și rugăciune neîncetată. Semnul vieții ei a fost iubirea de oameni, născută din dorința de a păzi poruncile lui Hristos și de a urma mila dumnezeiască.

Slujba amintește minuni ale sfintei. Odată, când frământase pâine ca să o împartă săracilor, Dumnezeu a făcut ca pâinea rămasă să nu se împuțineze, ca făina văduvei din Sarepta, din Vechiul Testament. După adormirea ei, sfânta a continuat să-⁠i ajute pe oameni, vindecând bolnavii prin rugăciunile ei către Domnul. Vindecările sunt atât de multe, încât imnograful vorbește despre „un ocean de minuni” și o numește „izvorâtoare de minuni”. Vindecă boli dureroase, cronice și greu de tămăduit, reumatisme și artrite, paralizii ale încheieturilor și deformări ale mădularelor.

Vremea ei

Canonul slujbei poartă un acrostih care arată că este lucrarea „celui al Cretei”, adică a unui arhiepiscop al Cretei, iar două manuscrise numesc pe imnograf Andrei Criteanul. Dacă ar fi așa, Cali a trăit înainte de 740. Alții propun ca autor pe Nichifor Moschopulos, mitropolit al Cretei (între 1285 și 1322); atunci ea ar fi trăit cel târziu în prima jumătate a veacului al XIV-⁠lea.