Pavel din Peloponez

Sfântul Nou Mucenic Pavel din Peloponez s-⁠a născut în satul Sopotos, lângă Calavrita, în Peloponez, și a primit cununa muceniciei la Tripolis la 22 mai 1818. Biserica îl pomenește la 22 mai (4 iunie după calendarul nou). Izvorul sârb îl numește și cuvios, fiindcă a fost monah.

Părinții lui erau săraci și credincioși și l-⁠au crescut în credința creștină. La botez a primit numele Panaghiotis. Era încă mic când a plecat la Patras, unde a învățat meseria de cizmar. Izvorul grec spune că a lucrat acolo ca cizmar paisprezece ani; izvorul sârb spune că a stat acolo paisprezece ani, apoi s-⁠a întors la Calavrita și și-⁠a deschis un atelier. După izvorul sârb, autoritățile otomane au cerut să se lepede de credință, iar când a refuzat a fost aruncat în temniță. Sub apăsare a cedat, dar s-⁠a pocăit degrabă.

Pentru acest lucru a plecat la Sfântul Munte și a hotărât să trăiască în post și rugăciune în Lavra Sfântului Atanasie. După un timp s-⁠a călugărit acolo și a primit numele Pavel. Împreună cu monahul Timotei s-⁠a mutat la mănăstirea rusească Sfântul Pantelimon, unde au petrecut trei ani în ascultări și nevoințe. De acolo a mers la schitul Sfânta Ana și i-⁠a spus starețului Anania dorința sa de a pătimi. Primind binecuvântarea lui, a pornit pe calea muceniciei.

Mai întâi a ajuns la Mănăstirea Megaspileon de lângă Calavrita, unde a mai stat patruzeci de zile în post și rugăciune. A mers apoi la Nauplion, unde se afla o rudă a lui care se lepădase și ea de credința creștină. Au plecat împreună la Tripolis și au mărturisit cu îndrăzneală credința creștină înaintea judecătorului turc, osândind minciuna și rătăcirea islamului. Mărturisirea lor a fost auzită și de mulți creștini de față. Judecătorul a poruncit să fie arestați și bătuți până se vor lepăda, iar fiindcă au rămas neclintiți, a poruncit să fie omorâți.

Lui Pavel i s-⁠a tăiat capul la 22 mai 1818, la Tripolis. Moaștele sale au fost scoase din locul îngropării și așezate în taină la mănăstirea Sfântul Nicolae de lângă Tripolis. Pătimirea lui a descris-⁠o ieromonahul Iacob Vernaia, de la mănăstirea rusească de pe Athos. Este ocrotitorul Asociației arcadienilor din Patras și este pomenit împreună cu noul mucenic Dimitrie din Peloponez, care a pătimit la Tripolis în aceleași împrejurări, în 1803. În 1997, la locul nașterii sale, s-⁠a ridicat o biserică mare închinată sfântului, cu cheltuiala unei fundații.