Melchisedec

Melchisedec a fost, după cartea Facerii, rege al Salemului și preot al Dumnezeului Celui Preaînalt, care a ieșit înaintea lui Avraam cu pâine și vin și l-⁠a binecuvântat. Numele lui, în ebraică Malchi Țedec, înseamnă regele dreptății. Biserica îl socotește un chip al lui Hristos, Marele Arhiereu, și îl pomenește în Duminica Sfinților Strămoși, înainte de Naștere, precum și în Duminica Sfinților Părinți.

În Scriptură

Melchisedec este pomenit de trei ori în Scriptură: în Facerea 14, 18 până la 20, în Psalmul 109 (110), 4, și în Epistola către Evrei, capitolele 5 până la 7. Când Avraam s-⁠a întors de la înfrângerea celor patru regi din răsărit, care luaseră roabă pe Lot și averile Sodomei, Melchisedec, regele Salemului, a ieșit în întâmpinarea lui. A adus pâine și vin și a zis: Binecuvântat să fie Avram de Dumnezeul Cel Preaînalt, Care a făcut cerul și pământul, și binecuvântat să fie Dumnezeul Cel Preaînalt, Care a dat pe vrăjmașii tăi în mâinile tale. Avraam i-⁠a dat zeciuială din toată prada.

După tradiția Bisericii, Salemul este cetatea care a primit mai târziu numele Ierusalim. Mar Iacob de Sarug socotea că Melchisedec era canaanit, de aceea Scriptura nu dă spița lui de neam.

Un rege și un preot

Scriptura îl arată, cu o singură apariție, ca rege și preot al Dumnezeului Preaînalt, în vreme ce nu era din neamul ales. Era un preot al adevăratei religii dinaintea legii lui Moise și dinaintea preoției lui Aaron. Nu a primit preoția de la altul și nu a lăsat-⁠o nimănui. Tradiția arată că el nu a adus jertfe de animale, ci s-⁠a adus pe sine lui Dumnezeu, prin rugăciuni dintr-⁠o inimă curată, și a vegheat cu pace asupra împărăției lui.

Chip al lui Hristos

Psalmul 109 spune despre Mesia: Tu ești preot în veac după rânduiala lui Melchisedec. Epistola către Evrei arată că Iisus Hristos este acest Arhiereu veșnic. Despre Melchisedec Epistola scrie că este fără tată, fără mamă, fără spiță de neam, neavând nici început al zilelor, nici sfârșit al vieții, ci, asemănat cu Fiul lui Dumnezeu, rămâne preot pururea. Scriptura nu spune nimic despre nașterea și moartea lui, iar această tăcere este înțeleasă ca semn că el închipuie preoția fără început și sfârșit a lui Hristos.

Epistola mai arată că Melchisedec este mai mare decât Avraam, fiindcă l-⁠a binecuvântat, iar cel mai mic este binecuvântat de cel mai mare. Avraam, strămoșul lui Levi și al lui Aaron, i-⁠a dat zeciuială, deci preoția după rânduiala lui Melchisedec stă mai presus de preoția levitică. Numele lui, regele dreptății, și titlul de rege al Salemului, adică al păcii, sunt privite de Părinți ca numiri ale lui Hristos.

Pâinea și vinul

Pâinea și vinul aduse de Melchisedec sunt înțelese de Biserică ca o preînchipuire a Sfintei Euharistii și a Sfintei Liturghii, în care Arhiereul Hristos Se aduce pe Sine și Se dăruiește. Sfinții Părinți, între ei Sfântul Ciprian al Cartaginei, au văzut în aceasta o prefigurare a jertfei de pe altar. De aceea, în Cântarea a treia a Canonului cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul, citit în prima săptămână din Postul Mare, Biserica îndeamnă să-⁠l urmăm pe acel Preot al lui Dumnezeu și Rege singuratic, chip al vieții lui Hristos printre oameni.

În icoana Marelui Arhiereu, care îl arată pe Hristos ca Arhiereu, stă la bază chiar cuvântul din Psalmul 109 despre rânduiala lui Melchisedec.

Părerile tâlcuitorilor

Cine a fost Melchisedec a fost întrebat de multe ori. Tâlcuitorii evrei de mai târziu, între ei Talmudul și Targumurile, au spus că este Sem, fiul lui Noe, care ar fi trăit în vremea lui Avraam. Alții l-⁠au socotit din neamul lui Ham sau al lui Iafet. Nicio părere nu se afla în vremea apostolilor. Unii creștini au văzut în el o arătare a Fiului lui Dumnezeu din Vechiul Testament, iar o sectă numită melchisedecienii a învățat că este o putere dumnezeiască, lucru pe care Biserica nu îl primește. În manuscrisele de la Qumran el apare ca ființă cerească. Cartea apocrifă a doua a lui Enoh îi povestește o naștere miraculoasă, dar Biserica nu o recunoaște ca Scriptură.

Unii cercetători de azi socot că versetele despre Melchisedec au fost introduse mai târziu în povestirea Facerii, ca să dea temei preoției și zeciuielii templului al doilea. Părerea aceasta stă în afara tâlcuirii Bisericii, care primește Scriptura așa cum este.

Cinstirea

Biserica Ortodoxă îl pomenește în Duminica Sfinților Strămoși, în care sunt cinstiți drepții Vechiului Testament, și în Duminica Sfinților Părinți, înainte de Naștere. Numele lui a rămas semn al preoției veșnice a lui Hristos și al legăturii dintre Vechiul și Noul Testament.