Calliopi

Sfânta mucenică Calliopi (Calliope) a fost o creștină din secolul al III-⁠lea, pătimită în anul 250, la începutul prigoanei împăratului Deciu. Se pomenește la 8 iunie (21 iunie pe stil nou). Este cinstită în Biserica Ortodoxă și în cea Romano-⁠Catolică. Despre ea nu avem alt izvor decât tradiția bisericească.

Povestea

După tradiția Bisericii, la douăzeci și unu de ani, vârstă înaintată pentru acel veac, trecuse deja de vârsta la care se mărită cele mai multe fete. Și-⁠a petrecut zilele în dăruire față de credința ei, cu puțină grijă pentru viața socială. Izvorul grec spune că se deosebea prin frumusețe și prin darurile sufletești, că respingea orice cerere în căsătorie pentru că își închinase viața lui Hristos și slujirii și mângâierii bolnavilor și a fraților ei care sufereau. Când a ajuns în sfârșit în vârsta căsătoriei, mulți au cerut-⁠o. Un pețitor păgân a trimis vorbă că, dacă ea îl va respinge pentru altul, mai ales pentru un creștin, el va face ca autoritățile păgâne să-⁠și facă dreptatea lor. Calliopi n-⁠a șovăit să-⁠l respingă și i-⁠a spus limpede că nu s-⁠ar mărita cu el nici dacă s-⁠ar face creștin, căci o asemenea trecere nu ar putea fi cu adevărat sinceră.

Aceasta a pus-⁠o și mai mult împotriva romanilor, care o vedeau răzvrătită, pe lângă faptul că era creștină într-⁠o țară păgână. Pețitorul respins a făcut să fie adusă înaintea unui magistrat, unde a fost învinuită de felurite fapte, de la batjocura credinței păgâne până la trădare față de stat. După tradiție, pețitorul a plătit un șir de martori împotriva ei, ca să-⁠i strice numele. A fost găsită vinovată, iar pețitorul respins s-⁠a oferit să retragă învinuirile dacă se va lepăda de Hristos și va deveni mireasa lui păgână. Alternativa era chinul, iar la un nou refuz, moartea. Dusă în piața publică, a fost legată de stâlp și biciuită fără milă, până când hainele și carnea îi erau fâșii. Fața ei frumoasă a fost brăzdată cu fierul înroșit, și i s-⁠a turnat sare în răni, iar în vreme ce mai avea suflare i s-⁠a cerut să se lepede de Hristos. Rămânând în credință, i s-⁠a tăiat capul. În artă este înfățișată cu un fier înroșit apăsat pe piept, semn al arderii pe care a suferit-⁠o.