Medard de Noyon

Sfântul Ierarh Medard de Noyon a fost episcop care a mutat scaunul eparhiei de la Vermand la Noyon, între cei mai cinstiți episcopi ai vremii lui. Este pomenit la 8 iunie.

Începuturile

Medard s-⁠a născut în jurul anului 456 sau 470, la Salency, în Picardia, ca fiu al lui Nectarius, nobil de neam franc, și al Protagiei, galo-⁠romană și creștină, care l-⁠a adus pe soțul ei la credință. Din tinerețe a fost cucernic; după tradiție, odată și-⁠a dat hainele unui orb, iar altă dată i-⁠a dăruit unui drumeț calul tatălui său. Sătenii veneau adesea la el după sfat. La început a mers la școala satului, apoi a învățat la Vermand și la Tournai. A trăit în vremea imediat de după căderea Imperiului Roman de Apus; regele franc Clovis a unit în aceste vremuri mai multe state germanice într-⁠un regat al francilor.

Episcop

Medard a fost hirotonit la treizeci și trei de ani, iar cucernicia și știința lui, mari pentru vremea aceea, l-⁠au făcut pe episcopul Alomer de Vermand să-⁠l hirotonească. Când Alomer a murit, în 530, Medard a fost ales episcop. A refuzat, dar poporul a stăruit și a primit răspunderea. Se spune că în 531 a mutat scaunul episcopiei din Vermand, orășel fără ziduri, la Noyon, cea mai întărită cetate a ținutului. A fost sfetnic al regelui Clotar, care sălășluia la Soissons. În 532, la moartea lui Eleutherius, episcopul de Tournai, a fost chemat să conducă și acea eparhie. A refuzat mai întâi, dar la stăruința lui Clotar a primit. Unirea eparhiilor Noyon și Tournai a ținut până în 1146. Tournai era un centru al propovăduirii printre flamanzii păgâni. Acolo a primit-⁠o pe Radegunda de Turingia ca diaconiță și monahă, până când ea s-⁠a mutat la mănăstirea ei de la Saix.

Adormirea

Regele Clotar, care îl vizitase pentru ultima dată la Noyon, unde episcopul a murit, a mutat trupul lui la moșia sa Crouy, la porțile Soissons-⁠ului. Acolo, deasupra mormântului, s-⁠a ridicat vestita mănăstire benedictină care îi poartă numele, Saint-⁠Médard. Moartea lui se pune în 545, 558 sau 560, la 8 iunie.

Cinstirea

Medard a fost unul dintre cei mai cinstiți episcopi ai vremii lui. Cinstirea lui s-⁠a răspândit întâi în nordul Franței, apoi la Köln și în vestul Germaniei, și a ajuns eroul multor legende. Este pomenit de Venantius Fortunatus și de Grigorie de Tours. În Franța, cincizeci și opt de localități îi poartă numele, iar la Paris o biserică din Cartierul Latin. Se crede că vremea din ziua lui, ca la Sfântul Swithun, ține patruzeci de zile după aceea, afară dacă se schimbă la ziua Sfântului Barnaba, 11 iunie. Adesea era înfățișat râzând, cu gura larg deschisă, de aceea e chemat în ajutor la dureri de dinți. Este ocrotitor al viilor, al berarilor, al robilor și deținuților, al celor cu boli ale minții și al țăranilor. Îl cinstesc și Biserica Catolică, și cea Ortodoxă. O legendă târzie îi face frate geamăn pe Sfântul Gildard, episcopul Rouen-⁠ului.