Teodor al Rostovului

Sfântul Teodor I a fost primul episcop al Rostovului și episcop al Suzdalului, mort înainte de anul 1023 (după o altă mărturie, în jurul anului 1024). Biserica Rusă îl cinstește între ierarhi. Este pomenit la 8 iunie, la 23 mai, în Soborul sfinților din Rostov și Iaroslavl, și la 23 iunie, în Soborul sfinților din Vladimir (după calendarul vechi).

Începuturile la Rostov

Era grec de neam și a venit de la Constantinopol la Kiev în suita primului mitropolit al Kievului, Mihail. În 990 sau 992 a fost hirotonit episcop al Rostovului. A zidit în oraș o biserică de stejar în cinstea Adormirii Maicii Domnului. Propovăduirea creștinismului, pe care a început-⁠o, a fost primită cu ostilitate de păgâni. Cartea Gradelor spune că sfântul a „slăbit” din pricina păgânilor încăpățânați și a oamenilor necredincioși, care nu primeau botezul.

La Suzdal

Sfântul s-⁠a retras din Rostov la Suzdal, pe atunci o așezare mică. O inscripție din 1635, păstrată în sacristia catedralei Nașterii Maicii Domnului din Suzdal, spune că sfântul Teodor, primind turma de oi cuvântătoare din ținutul Suzdalului și văzând-⁠o întunecată, a început să semene sămânța cuvântului lui Dumnezeu, năruind capiștile idolești și zidind și împodobind sfintele biserici spre slava lui Dumnezeu. Oamenii, văzând viața lui plăcută lui Dumnezeu și blândețea firii lui și auzind învățătura insuflată de Dumnezeu, se mirau foarte, se întorceau la credința lui Hristos și primeau sfântul botez.

În 1010, când Sfântul Boris a devenit cneaz al Rostovului, Teodor s-⁠a întors la Rostov. După uciderea lui Boris, ierarhul a fost din nou alungat din oraș și s-⁠a întors la Suzdal, unde a adormit în jurul anului 1024.

Cinstirea

A fost îngropat în catedrala Nașterii Maicii Domnului din Suzdal, iar moaștele lui au fost aflate încă înainte de năvălirea lui Batu. Nu se știe când a început cinstirea locală a sfântului. În a doua jumătate a veacului al XVI-⁠lea, mormântul lui era acoperit cu o învelitoare cu o rugăciune brodată către el, în care era numit „mare făcător de minuni”.

La mijlocul veacului al XVIII-⁠lea au apărut îndoieli despre starea moaștelor. Episcopul Porfirie (Kraiski) al Rostovului a cerut Sfântului Sinod, în noiembrie 1751, să facă o cercetare, dar la 27 august 1755 a primit răspuns că Teodor și Ioan au fost arhierei ortodocși, păstori cuvioși în ținutul Suzdalului, că după sfârșitul vieții au rămas și rămân neputrezi și că au fost cinstiți ca sfinți de urmașii lor și de popor în tot acest timp. De aceea nu mai este nevoie de o nouă cercetare, iar moaștele să rămână așa cum sunt.

În 1794 moaștele lui Teodor au fost așezate într-⁠o raclă de argint aurit, lângă catapeteasma catedralei din Suzdal. La 20 august 1879 au fost mutate, prin hotărârea Sfântului Sinod, într-⁠o nouă raclă de argint, și în cinstea acestui fapt s-⁠a rânduit o sărbătoare locală. În 1998, din pricina stării primejdioase a catedralei Nașterii, moaștele sfântului au fost duse în biserica Kazanskaia din Suzdal. În 2023, în eparhia Vladimirului, s-⁠a sărbătorit solemn o mie de ani de la adormirea Sfântului Teodor.