Gildard de Rouen

Sfântul Gildard (Godard) a fost episcop de Rouen între 488 și 525 și este pomenit la 8 iunie ca mărturisitor. Numele lui este strâns legat de cel al Sfântului Medard, pe care tradiția îl socotea fratele lui.

După legendă, Gildard și Medard erau gemeni, născuți din nobilul franc Nectard și din galo-⁠romana Protagia, care și-⁠a adus soțul la creștinism. Povestea apare în Viața lui Medard atribuită lui Pseudo-⁠Fortunat, de unde a trecut în literatura mai târzie, în predici, imnuri, martirologii și în „Legenda aurită”. Versiunile mai vechi ale Martirologiului Roman spun că s-⁠au născut în aceeași zi, au fost hirotoniți episcopi în aceeași zi și au murit în aceeași zi, 8 iunie 560. Faptul înrudirii este însă tot atât de greu de dovedit pe cât de greu de respins; el nu se potrivește cu cronologia, căci în 511 Gildard a luat parte la primul sinod din Orléans, convocat de Clovis I, iar Medard a fost hirotonit abia în 530. Alban Butler spune că a cârmuit scaunul Rouenului cu mare râvnă timp de cincisprezece ani.

Se pare că a fost episcop de Rouen între 488 și 525. Enciclopedia Brockhaus și Efron spune că a adus la creștinism pe mulți păgâni din eparhia lui și a ajutat pe Sfântul Remigiu să-⁠l convingă pe regele Clovis să primească botezul. Data morții lui este nesigură, undeva între 511 și 538. A fost înmormântat în capela Maicii Domnului din Rouen, care i-⁠a purtat apoi numele, și apoi în catedrala din Rouen.

Între 838 și 841, din pricina primejdiei normanzilor, moaștele au fost duse la mănăstirea Saint-⁠Médard din Soissons, unde se păstrează și azi. După cercetătoarea Felice Lifshitz, cinstirea lui se datorează în primul rând legăturii cu Medard: înainte de credința despre frăție, nu exista un cult al lui Gildard și moaștele lui stăteau în biserica Notre-⁠Dame de lângă Rouen fără să atragă atenția. Când monahii de la Saint-⁠Médard au aflat legătura, i-⁠au convins pe regele Carol cel Pleșuv ca frații să fie uniți în moarte. Rouenezii nu s-⁠au bucurat să-⁠și piardă sfântul și au propus monahilor să le lase capul lui Gildard în schimbul capului lui Roman al Rouenului sau al trupului întreg al lui Remigiu al Rouenului. La Soissons Gildard a primit întâi o tradiție scrisă și cultul lui a fost susținut. Se crede că această mutare a născut legenda înrudirii lor.

Biserici închinate amândurora sunt Saint-⁠Médard-⁠et-⁠Saint-⁠Gildard din Crépon (Calvados), din secolele al XII-⁠lea-⁠al XIV-⁠lea, cea din Fel (Orne), din secolul al XII-⁠lea, și biserica parohială din Little Bytham, în Lincolnshire, din vremea anglo-⁠saxonă, singura din Marea Britanie care le poartă numele.