Canțiu, Canțian și Canțianila

Sfinții Mucenici Canțiu, Canțian și Canțianila au fost creștini din Roma, uciși pentru credința lor în anul 304, la 31 mai. Sunt cinstiți laolaltă în Biserica Ortodoxă și în cea Catolică.

O legendă mai târzie spune că erau frați orfani, dintr-⁠o familie nobilă romană, Aniciii, înrudită cu împăratul Carin. Canțiu și Canțian erau frații, iar Canțianila singura lor soră. Prot era dascălul sau tutorele lor și cel care i-⁠a adus la credință. Când Dioclețian a început să prigonească creștinii, cei patru au plecat din Roma, și-⁠au vândut casa și au dat cea mai mare parte din preț săracilor. Au ajuns la moșia lor din Aquileia, unde mergeau să-⁠l vadă în temniță pe sfântul preot Hrisogon. Au fost prinși însă la un loc numit Aquae Gradatae (azi San Canzian d'Isonzo) și au fost decapitați, pentru că au refuzat să aducă jertfă idolilor romani.

Un preot numit Zoil le-⁠a îngropat trupurile acolo. Sfântul Maxim al Torinului a rostit mai târziu o laudă în cinstea lor, iar ei sunt pomeniți și de Venanțiu Fortunat. Mărturia lui, pe care o putea lua din scrieri contemporane, este foarte sigură: spune doar că erau frați de sânge și că au fost uciși împreună, nu departe de Aquileia, pe când plecau de acolo cu o căruță. Cinstirea lor s-⁠a răspândit din vechime în Lombardia, în Franța și în Germania. La San Canzian s-⁠au descoperit de curând o bazilică creștină veche și un mormânt cu rămășițele a trei oameni.