Eustatie

Sfântul Eustatie a fost Patriarh Ecumenic al Constantinopolului între iulie 1019 sau 1020 și noiembrie sau decembrie 1025, ridicat pe scaun de împăratul Vasile al II-⁠lea. A adormit în preajma morții împăratului. Biserica îl pomenește la 31 mai.

Înainte de a fi patriarh a fost protopop al bisericilor Marelui Palat imperial, primul între preoții bisericii palatului. Nu se știu lucruri despre obârșia și învățătura lui, iar unele cronici de mai târziu îl înfățișează ca om în vârstă. A urmat patriarhului Serghie al II-⁠lea. La 12 septembrie 1019 a ridicat, cu sinodul, oprirea de la slujire pusă de înaintașul său preotului Nicolae Aghiomochit. Altă hotărâre, din 23 iunie 1023, a privit o căsătorie nepermisă canonic, din pricina rudeniei prin afinitate. În mai 1024 a întărit îndatoririle mănăstirii Sfântul Epifanie din Kerasunt față de mitropolitul Alaniei, ferind totodată mănăstirea de cereri în plus. După Sinaxar, a introdus obiceiul de a închide altarul cu o perdea, ca Sfânta Taină să fie ferită de privirile neevlavioase ale celor veniți întâmplător.

Tratativele cu papalitatea În 1024 a luat parte la încercările bizantinilor de a găsi o înțelegere cu Roma în privința golului tot mai mare dintre Biserica de Răsărit și cea de Apus, gol care avea să ducă la Despărțirea din 1054. Papalitatea cerea atunci stăpânire peste toată lumea creștină, nu doar întâietate, ceea ce supăra Constantinopolul, călăuza duhovnicească a unei mari părți a Răsăritului, cu rușii, bulgarii și sârbii. După Raoul Glaber, călugăr și istoric burgund, împăratul și patriarhul au trimis o solie la papa Ioan al XIX-⁠lea, care ar fi propus ca Biserica Constantinopolului să fie „ecumenică în sfera ei” (in suo orbe), cum este cea Romană în lume (in universo). Se socotește că a fost o încercare a lui Eustatie de a păstra stăpânirea asupra bisericilor din sudul Italiei. Propunerea a fost respinsă, dar papa a primit păstrarea rânduielii bizantine în sudul Italiei, în schimbul înființării de biserici de rit latin la Constantinopol. Întâmplarea nu e întărită de o altă povestire bizantină, iar precis conținutul ei se discută. Istoricul Jonathan Harris a arătat, în 2014, că ar fi putut sta în spate tratative reale, legate de politica împăratului în Sicilia.

Sfârșitul Eustatie a murit la sfârșitul lui 1025, cu puține zile înaintea lui Vasile al II-⁠lea. Urmaș i-⁠a fost Alexie Studitul.