Petronila

Sfânta Petronila a fost o fecioară creștină a Romei, cinstită ca mucenică din vechime, care a murit la sfârșitul secolului I sau, după unii, în secolul al III-⁠lea. O tradiție veche o socotește fiica Sfântului Apostol Petru, dar cercetările mai noi arată că nu este vorba despre o fiică după trup. Este pomenită la 31 mai.

Cine a fost Petronila a fost socotită fiica lui Petru, poate din pricina asemănării numelor. Se crede că poate a fost o convertită a apostolului, adică fiică duhovnicească, ori o ucenică sau slujitoare a lui. Se povestește că Petru a vindecat-⁠o de paralizie. Cercetările mai noi au arătat că ea făcea parte din familia romană a Aureliilor; greșeala s-⁠a născut dintr-⁠o înțelegere greșită a unei inscripții. O inscripție de pe sarcofagul ei, păstrată în Liber Pontificalis, spune „Petronillei de aur, fiicei prea dulci”, iar însemnări din secolul al XVI-⁠lea citesc primul cuvânt Aureliae, de unde numele Aurelia Petronilla. Numele Petronilla vine de la Petro sau Petronius, și cum bunicul sau străbunicul consulului creștin Titus Flavius Clemens se numea Titus Flavius Petro, este foarte posibil ca ea să fi fost rudă cu creștinii din neamul Flaviilor. Aceasta ar lămuri și de ce a fost îngropată în catacomba Domitillei.

În povestiri legate de ea se spune că era atât de frumoasă încât Petru a închis-⁠o într-⁠un turn ca s-⁠o ferească de pețitori și că un rege păgân, Flaccus, vrând s-⁠o ia de soție, a făcut-⁠o să intre în greva foamei, din care a murit.

Mormântul și cinstirea Aproape toate listele din secolele al VI-⁠lea și al VII-⁠lea cu mormintele marilor mucenici ai Romei amintesc mormântul Petronilei pe Via Ardeatina, lângă Sfinții Nereu și Ahile. Săpăturile din catacomba Domitillei au confirmat aceasta. În catacombă a fost aflată biserica ei, în care au fost îngropați și Nereu și Ahile. Într-⁠o criptă din spatele altarului bazilicii s-⁠a găsit pe piatra unui mormânt o pictură în care Petronila primește în cer pe o femeie numită Veneranda, cu inscripția „Petronilla Mart(yr)”; pictura a fost făcută curând după 356. Prin urmare, în secolul al IV-⁠lea Petronila era cinstită la Roma ca mucenică. Sarcofagul de marmură cu moaștele ei a fost mutat în bazilica Sfântului Petru în vremea papei Paul I. Mai târziu a fost găsit în capela ei din vechea bazilică, în vremea papei Sixt al IV-⁠lea.

În povestirile despre Sfinții Nereu și Ahile și în Liber Pontificalis ea apare ca fecioară mai curând decât ca muceniță. Cinstirea ei s-⁠a răspândit mult după ridicarea bazilicii, în secolul al IV-⁠lea. Este pomenită la 31 mai.