Castor de Apt

Sfântul Castor a fost episcop al cetății Apt, în Galia (azi sudul Franței), la începutul veacului al V-⁠lea, poate al patrulea episcop al ei. A trecut la Domnul de moarte firească, la 21 septembrie, într-⁠un an necunoscut din vremea împăratului Honoriu, care a murit în 423. Biserica îl pomenește ca pe un întemeietor de mănăstiri și ca pe cel care l-⁠a îndemnat pe Ioan Casian să scrie despre rânduiala vieții monahale.

Avocatul

Castor s-⁠a născut la Nîmes, dintr-⁠o familie aleasă, și se crede că a fost fratele lui Leonțiu, episcopul din Fréjus. A învățat la Arles, iar după moartea tatălui său a ajuns avocat. A primit apărarea unei văduve bogate, care avea o singură fiică, și nu doar că a câștigat procesul, ci a mers la curtea împărătească și a obținut un rescript care a pus capăt pricinii pentru totdeauna. La întoarcere, când fiica văduvei a ajuns de măritat, Castor s-⁠a căsătorit cu ea.

Monahul

După câțiva ani, la moartea soacrei sale, Castor și soția lui au hotărât de comun acord să intre în viața monahală. Ea a intrat într-⁠o mănăstire de maici, iar el a întemeiat în Provența mănăstirea Saint-⁠Faustin, la Manauque, după rânduiala lui Ioan Casian. A refuzat să primească slujba de egumen, până când cel dintâi egumen, aflat aproape de moarte, i-⁠a poruncit să-⁠i urmeze din ascultare.

Episcopul

Mai târziu Castor a fost ales episcop de Apt, după unele izvoare împotriva voinței lui. Dorind ca monahii din mănăstirea lui și din celelalte mănăstiri ale eparhiei să trăiască după obiceiurile Răsăritului, i-⁠a scris lui Ioan Casian, egumenul mănăstirii Sfântul Victor din Marsilia, care cunoscuse monahismul Egiptului și al Palestinei, rugându-⁠l să așeze în scris aceste rânduieli. La cererea lui Castor, Casian a scris Așezămintele mănăstirești (De institutis coenobiorum) și, după aceea, Convorbirile (Collationes), cărți care au avut o mare înrâurire asupra monahismului occidental.

La 13 iunie 419, papa Bonifaciu I a scris o epistolă către paisprezece episcopi numiți și către ceilalți episcopi ai Galiilor și ai Septimaniei, poruncind adunarea unui sinod până la 1 noiembrie, pentru faptele puse în seama lui Maxim, episcopul de Valence. Între nume se află și Castorius, care este socotit a fi Castor. Moartea lui este pusă de unii în anul 420, de alții în 422.

Cinstirea

Moaștele sfântului se păstrează și astăzi în catedrala din Apt, al cărei ocrotitor este socotit. Biserica Catolică îl pomenește la 21 septembrie, iar sinaxarele grecești la 12 august.