Mavrichie Poletaev

Cuviosul mucenic Mavrichie Poletaev, arhimandrit, (în lume Mihail Vladimirovici Poletaev) s-⁠a născut la 18 decembrie 1880 la Kronstadt și a murit mucenic la 4 octombrie 1937 în Karaganda, în Kazahstan. A fost canonizat de Sinodul Arhieresc al Bisericii Ortodoxe Ruse, la 20 august 2000, în rândul cuvioșilor mucenici. Este pomenit la 25 ianuarie (7 februarie), în Soborul Noilor Mucenici și Mărturisitori ai Rusiei, și la 21 septembrie (4 octombrie), ziua morții sale.

Familia și preoția

Tatăl său, protodiaconul Vladimir Mihailovici Poletaev, a slujit la catedrala Sfântul Andrei din Kronstadt, în vremea Sfântului Ioan de Kronstadt, iar mama, Maria Petrovna Nesvițkaia, era nepoata soției părintelui Ioan. În 1901 a terminat seminarul teologic din Sankt Petersburg, s-⁠a căsătorit și a primit hirotonia. Potrivit tradiției din familia lui, a ales să slujească în Turkestan cu binecuvântarea Sfântului Ioan de Kronstadt, într-⁠un loc unde preoții mergeau cu greu.

În 1908 a plecat cu familia în Turkmenistan, ca preot pe lângă armata rusă. A fost numit paroh al bisericii Acoperământului Maicii Domnului din Merv, zidită în stil baroc rus de soldații care slujeau acolo, și a păstorit garnizoana numeroasă a orașului. După câțiva ani a fost ridicat la rangul de protoiereu, pentru râvna slujirii.

Sub prigoana bolșevică

După revoluția din 1917, ca să nu sufere și familia lui, și-⁠a lăsat soția și copiii (pe fiul Vladimir, născut în 1904, și pe fiicele Olga, născută în 1905, și Antonina, născută în 1909) și s-⁠a întors pe jos în Rusia. A slujit în Pereslavl-⁠Zalesski. În 1927 a primit tunderea în monahism, cu numele Mavrichie, la Lavra Sfintei Treimi a Sfântului Serghie, după alte izvoare la mănăstirea Nikitski sau la Vladimir, și a fost ridicat la rangul de arhimandrit.

La 8 septembrie 1928 a fost arestat și condamnat pentru „activitate contrarevoluționară” la trei ani de exil, pe care i-⁠a petrecut la Oriol între 1928 și 1930, cu interdicția de a locui în șase mari orașe. În 1930 a venit la Zagorsk (azi Serghiev Posad) și a fost paroh la biserica Tuturor Sfinților din Kukuevo.

La 21 octombrie 1935 a fost arestat din nou, sub învinuirea că ar fi condus o grupare monarhistă a clerului. A stat la închisoarea Butîrka din Moscova până la 8 februarie 1936. Gazda lui l-⁠a vizitat de două ori, iar a treia oară pachetul nu i-⁠a fost primit și i s-⁠a spus că a primit zece ani fără drept de corespondență. În februarie 1936 a fost judecat într-⁠un proces de grup. Acuzarea spunea, între altele, că el și cei împreună cu el au cinstit mormântul starețului Alexei Soloviov, îngropat în cimitirul din Kukuevo, au răspândit zvonuri despre vindecări de la acel mormânt și au organizat pelerinaje. La 9 februarie 1937 a fost trimis în lagărul Karlag din Kazahstan.

Mucenicia

La 28 septembrie 1937 a fost condamnat în lagăr pentru că săvârșise slujbe și predicase. La interogatoriu a spus că față de puterea sovietică este loial în principiu, deși starea de lucruri nu-⁠i este pe plac, și a tăgăduit celelalte învinuiri, spunând că își păstrează în sine rugăciunea și nu a arătat-⁠o în afară. La 4 octombrie 1937 a fost împușcat. După episcopul Gurie (Egorov), care se afla în Karlag, fusese chinuit greu înainte de execuție.

Canonizarea

Arhimandritul Mavrichie a fost prezentat spre canonizare de Eparhia din Alma-⁠Ata și a fost numărat între cuvioșii mucenici de Sinodul Arhieresc al Bisericii Ortodoxe Ruse la 20 august 2000.