Platon Aivazidis

Arhimandritul Platon Aivazidis (sau Aivazoglu, 1850 - 21 septembrie 1921) a fost un preot și teolog grec din Patmos, mort ca mucenic la Amasya în 1921 și trecut între sfinți de Biserica Ortodoxă a Greciei. Se pomenește la 21 septembrie, împreună cu ceilalți preoți pontici spânzurați odată cu el. Izvoarele nu dau data canonizării.

Tinerețea și slujirile

S-⁠a născut în insula Patmos în 1850 (izvorul rus dă 1852), din Nicolae, de neam din Chios, și Maria. A învățat la Școala Patmiada și, la cincisprezece ani, a intrat novice în mănăstirea Sfântului Ioan Teologul, unde erau doi unchi ai lui monahi. A stat în mănăstire până la douăzeci și cinci de ani. A fost hirotonit preot în Lemnos și a luat treapta de protosinghel (al doilea în rang) sub mitropolitul Atanasie Caporalis. Când mitropolitul Atanasie a fost mutat la Kastoria, în 1899, l-⁠a luat cu sine pe protosinghelul Platon. După terminarea școlii preoțești din Patmos și-⁠a urmat studiile teologice la Marea Școală a Neamului din Constantinopol și apoi a fost pe rând arhidiacon la Patriarhia Ecumenică din Constantinopol, protosinghel al mitropoliilor Lemnos, Samos și Kastoria. La Kastoria a slujit pe lângă episcopul Gherman, om însemnat al Luptei pentru Macedonia; Muzeul luptei pentru Macedonia are o fotografie din 1904 în care Platon și Gherman fac parastas la mormântul luptătorului macedonean Pavlos Melas.

Urmându-⁠l pe Gherman, Platon a mers, după Macedonia, ca protosinghel în eparhia pontică a Amasiei, cu reședința la Samsun (după izvorul grecesc, din 1910, ca ajutor al episcopului Gherman Caravanghelis). Din 1908, Gherman, cu Platon, a luat parte activă la întemeierea de școli grecești; au deschis un liceu recunoscut de Universitatea din Atena și pe lângă el cea mai mare sală de gimnastică din Turcia, cu aparate trimise de la Atena. În 1913 a murit patriarhul Ioachim al III-⁠lea; Gherman a fost între cei trei candidați, dar s-⁠a dat la o parte în favoarea bătrânului mitropolit Gherman al Calcedonului. În 1914, aflându-⁠se în Germania, Gherman a aflat de la Platon și din alte izvoare de prigoana începută împotriva turmei lui; a izbutit să folosească legăturile de rudenie ale reginei Sofia a Greciei cu curtea germană și să oprească prigoana, dar după câteva săptămâni de la întoarcere a început Primul Război Mondial.

Turcii au mobilizat pe grecii din Pont între douăzeci și patruzeci și cinci de ani în „batalioane de muncă”, trimițându-⁠i în interiorul Anatoliei, unde mulți au murit de foame și lipsuri. În 1915 turcii au săvârșit genocidul armenilor, iar familii armene își dădeau copiii sub ocrotirea mitropoliei grecești, care îi împărțea la rândul ei la familii grecești. În 1916 a început deportarea populației grecești în interiorul Anatoliei. Prietenia lui Gherman cu mareșalul Vehip pașa, care își amintea tratamentul corect al grecilor față de el când fusese prizonier la Atena, în 1913, după bătălia de la Bizani, a oprit pentru puțin timp deportarea. Răspunsul populației grecești la represiuni a fost organizarea de detașamente de autoapărare, cu sprijinul mitropoliei, care au ajuns la douăzeci de mii de luptători. Gherman a trimis o scrisoare lui Iudenici, cerându-⁠i să continue ofensiva, să ocupe Samsunul și să salveze populația creștină. Fiind țintă a turcilor, Gherman a fost trimis la Constantinopol, închis, dar a scăpat de moarte și a fost eliberat la intervenția patriarhului. Platon a rămas tot timpul să slujească în mitropolie ca protosinghel. După război Gherman s-⁠a întors la Samsun. În 1919 a sosit la Samsun Mustafa Kemal (viitorul Atatürk), care a vrut să-⁠l întâlnească pe Gherman, dar mitropolitul l-⁠a ignorat. În 1920, după începutul mișcării kemaliste, Gherman a luat parte activă la alcătuirea unui front al turcilor, kurzilor și cercheziilor potrivnici lui Kemal. În toiul ofensivei grecești în vestul Asiei Mici, după luarea orașului, Gherman a sosit la Kütahya și a propus generalității grecești să trimită pe mare un regiment în regiunea Pontului, ca să înainteze cu detașamentele locale de partizani în spatele lui Kemal, spre Ankara; răspunsul generalului Dusmanis a fost: „nici un soldat, cu atât mai mult cu cât peste o lună voi fi la Ankara”.

Mucenicia

În lipsa lui Gherman, locul episcopului l-⁠a luat părintele Eftimie (Agritelis), sub care Platon a continuat să slujească drept protosinghel. În vremea aceea kemaliștii au continuat nimicirea creștinilor din Pont, începută de tinerii turci. Platon, în vârstă de șaptezeci de ani, a stat opt luni în închisoarea din Amasya cu 69 de preoți și bătrâni, dar cât timp deznodământul războiului era nelămurit, turcii nu au îndrăznit să-⁠i ucidă. De îndată ce armata greacă s-⁠a retras de la Ankara, toți șaptezeci au fost spânzurați la 21 septembrie 1921; în același timp Topal Osman-⁠aga a ucis o mie cinci sute de tineri din Samsun. Izvorul grecesc spune că episcopul Eftimie și protosinghelul Platon au fost arestați cu alți 68 de greci din regiunea Amasiei de turcii lui Kemal și executați prin spânzurare la 21 septembrie 1921, afară de Eftimie, care murise de lipsuri sau de tifos încă de la 29 mai. Protosinghelul Platon Aivazidis a fost trecut între sfinți de Biserica Ortodoxă a Greciei; amintirea lui și a celorlalți preoți ai Pontului spânzurați odată cu el se face la 21 septembrie.