Iona

Sfântul Proroc Iona este al cincilea dintre cei doisprezece prooroci mici ai Vechiului Testament și personajul central al Cărții lui Iona. Trimis de Dumnezeu să propovăduiască pocăința cetății păgâne Ninive, a stat trei zile și trei nopți în pântecele unui pește mare, iar Domnul însuși a arătat în acest semn o preînchipuire a îngropării și a Învierii Sale. Biserica Ortodoxă îl pomenește la 21 septembrie (calendar vechi, după Mineiul, adică 4 octombrie pe stil nou civil în Bisericile care țin calendarul iulian).

Începuturile

Iona era fiul lui Amitai, din Gat-⁠Hefer, pe teritoriul seminției lui Zabulon. Cartea a doua a Regilor (14, 25) spune că în zilele lui Ieroboam al II-⁠lea al lui Israel a vestit, din porunca Domnului, că hotarele lui Israel vor fi întoarse, iar Sinaxarul adaugă că cuvântul lui l-⁠a întărit pe rege în războiul cu Siria, încheiat cu biruință. O tradiție din izvoarele evreiești îl face fiul văduvei pe care a înviat-⁠o Ilie sau al femeii din Sunem; Scriptura însăși nu spune nimic despre aceasta.

Fuga de la fața Domnului

Domnul i-⁠a poruncit să meargă la Ninive, marea cetate a asirienilor, și să strige împotriva ei, pentru că răutatea ei se suise înaintea Lui. Iona s-⁠a sculat însă să fugă de la fața Domnului. A coborât la Iope și s-⁠a urcat pe o corabie spre Tarsis.

O mare furtună s-⁠a stârnit pe mare. Corăbierii, care strigau fiecare la dumnezeul său, au tras la sorți ca să afle cine a adus răul asupra lor, iar sorții au căzut pe Iona. El a mărturisit că este evreu și se teme de Domnul, Dumnezeul cerului, care a făcut marea și uscatul, și că fuge de fața Lui. La cuvântul lui l-⁠au aruncat în mare, deși mai întâi vâslise cu putere să aducă corabia la țărm. Marea s-⁠a liniștit. Corăbierii s-⁠au temut mult de Domnul, I-⁠au adus jertfă și au făcut juruințe.

În pântecele peștelui

Domnul a rânduit un pește mare să-⁠l înghită pe Iona, iar el a stat în pântecele lui trei zile și trei nopți. Cartea lui Iona dă rugăciunea lui de acolo: a strigat către Domnul în necazul lui, iar Domnul l-⁠a auzit. O tradiție românească spune că se ruga cu mâinile întinse în chipul crucii. Rugăciunea lui este modelul pentru oda a șasea a canoanelor Bisericii. În ziua a treia Domnul a vorbit peștelui, iar acesta l-⁠a aruncat pe uscat, nevătămat.

Ninive se pocăiește

Cuvântul Domnului a venit către Iona a doua oară, iar el a mers la Ninive, cetate atât de mare că se străbătea în trei zile. A intrat în ea cale de o zi, strigând: Încă patruzeci de zile și Ninive va fi nimicită. Locuitorii cetății au crezut în Dumnezeu. Au vestit post și s-⁠au îmbrăcat în sac, de la cel mai mare până la cel mai mic, iar regele s-⁠a ridicat de pe tron, s-⁠a îmbrăcat în sac și s-⁠a așezat în cenușă. La porunca lui, oamenii și animalele să postească și să strige cu putere către Dumnezeu, și fiecare să se întoarcă de la calea lui cea rea. Dumnezeu a văzut faptele lor și nu a adus asupra lor răul cu care îi amenințase.

Iona s-⁠a întristat și s-⁠a mâniat și a spus că fugise la Tarsis pentru că știa că Dumnezeu este îndurător și milostiv. A ieșit din cetate și s-⁠a așezat să vadă ce se va întâmpla. Domnul a făcut să crească o plantă care să-⁠i facă umbră, apoi a trimis un vierme care a uscat-⁠o. Iona s-⁠a tânguit pentru plantă, iar Domnul l-⁠a întrebat dacă are dreptate să se mânie. Dacă ți-⁠e milă de plantă, pe care nu tu ai făcut-⁠o să crească, a spus Domnul, să nu-⁠Mi fie Mie milă de Ninive, cu mai mult de o sută douăzeci de mii de oameni care nu știu să deosebească dreapta de stânga, și cu atâtea animale. Cartea se încheie cu această întrebare, care este adresată fiecărui cititor.

Semnul lui Iona

Domnul Iisus Hristos vorbește despre prooroc în Evanghelii. Cărturarilor și fariseilor care ceruseră un semn le-⁠a răspuns că nu li se va da alt semn decât semnul prorocului Iona: precum Iona a fost trei zile și trei nopți în pântecele peștelui, așa va fi și Fiul Omului trei zile și trei nopți în inima pământului. A adăugat că ninivitenii se vor ridica la judecată împotriva neamului acela, pentru că s-⁠au pocăit la propovăduirea lui Iona, iar aici este mai mult decât Iona (Matei 12, 38-41; Luca 11, 29-32). De aceea tâlcuitorii creștini din vechime au văzut în Iona un chip al lui Hristos, iar troparul ortodox al prorocului spune că, ținut în pântecele peștelui, a vestit dinainte învierea Mântuitorului în a treia zi.

Adormirea și cinstirea

Potrivit Sinaxarului grecesc, Iona a murit în țara Sarar, lângă stejarul Deborei, și a fost îngropat într-⁠o peșteră. Biserica îl pomenește la 21 septembrie. Cartea lui Iona se citește printre citirile din Vechiul Testament la Vecernia Sâmbetei celei Mari, iar Bisericile siriene și orientale țin Postul Ninivei în amintirea misiunii lui. Și în Biserica Romano-⁠Catolică pomenirea lui se face tot la 21 septembrie.