Cei zece mucenici din Creta

Cei zece mucenici din Creta au pătimit pentru credința în Hristos în vremea prigoanei lui Deciu, în jurul anului 250. Numele lor sunt Teodul, Saturnin, Euporie, Gelasie, Eunician, Zotic, Pompiu, Agatopod, Vasilide și Evaristos. Biserica îi pomenește la 23 decembrie după calendarul vechi.

Erau cetățeni de seamă și cinstiți. Dregătorul Cretei, numit tot Deciu, i-⁠a prigonit crunt. După treizeci de zile de chinuri au fost duși la locul de execuție. Mergeau foarte bucuroși și se certau care dintre ei să fie decapitat primul, fiecare dorind să fie cel dintâi. Înainte de execuție s-⁠au rugat toți împreună: „Iartă, Doamne, pe slujitorii Tăi și primește sângele nostru vărsat pentru noi, pentru rudele și prietenii noștri și pentru toată patria, ca toți să se elibereze din întunericul necunoașterii și să Te cunoască pe Tine, lumina adevărată, Împărate veșnic”. După felurite chinuri, toți au fost decapitați. După plecarea călăilor, creștinii i-⁠au îngropat.

Când prigoana a încetat, Pavel, episcopul Gortinei, a călătorit de pe Creta la Constantinopol și a primit îngăduința să mute trupurile mucenicilor din locul Alonium, unde fuseseră îngropați, la Gortina. Când moaștele lor au fost mutate, cei de față au văzut că au rămas neschimbate.