Pavel din Neocezareea

Sfântul Pavel a fost episcop al Neocezareei în vremea lui Constantin cel Mare și este cunoscut mai ales pentru că a arătat Sinodului I Ecumenic de la Niceea, în anul 325, urmele chinurilor îndurate pentru credință sub împăratul Liciniu. Biserica Ortodoxă îl pomenește la 23 decembrie.

Potrivit tradiției ortodoxe, la judecata sa din vremea lui Liciniu, Pavel și-⁠a mărturisit hotărât credința și a fost supus la bătăi, la înfometare și la schilodire. Teodoret scrie că și-⁠a pierdut folosirea ambelor mâini, fiindcă i s-⁠a aplicat fier înroșit în foc, care a încordat și a stricat nervii ce dau mișcare mușchilor.

După înfrângerea lui Liciniu, în 324, Constantin cel Mare a rămas singur stăpân al Imperiului Roman, iar creștinii din temnițe au primit libertatea. Pavel a fost atunci eliberat și a luat parte la Sinodul de la Niceea. La sfârșitul Sinodului, împăratul Constantin i-⁠a primit pe participanți și a sărutat mâinile arse și schilodite ale lui Pavel.