Cenydd

Sfântul Cuvios Cenydd (Cennydd, Kinède, în engleză Kenneth, Kined) a fost un pustnic din veacul al VI-⁠lea pe peninsula Gower, în Țara Galilor, căruia i se atribuie întemeierea bisericii de la Llangennith (Llangenydd). Calendarele și numele de locuri arată că a existat; legenda lui, în schimb, este prea târzie și prea împrumutată ca să fie crezută.

Potrivit unor izvoare galeze strânse în veacul al XV-⁠lea de Capgrave în Nova Legenda Angliae, Cenydd ar fi fost un prinț breton, fiul regelui Dihoc (probabil Deroch al II-⁠lea din Domnonée) dintr-⁠o legătură vinovată cu fiica lui. Fiind infirm, a fost pus într-⁠un leagăn de nuiele și lăsat în estuarul râului Loughor și a ajuns la Worm's Head. Pescăruși și îngeri, cu un clopot minunat în formă de sân, l-⁠au ținut în viață și l-⁠au crescut creștinește. A devenit pustnic, având ca singur tovarăș un slujitor nesigur, a cărui necinste a ieșit la iveală după ce a furat o suliță unor tâlhari primiți cu ospitalitate. În 545 Sfântul David l-⁠a tămăduit în drum spre sinodul de la Brefi, dar el a cerut să rămână cum se născuse, rugându-⁠se ca neputința să-⁠i fie redată. Un monument de piatră cu imagini ale legendei, numit „Piatra lui Kenneth”, a fost găsit la biserica Sfântul Mungo din Dearham, în Cumbria. Pe insula Burry Holms, la capătul nordic al golfului Rhossili, se află rămășițele unei sihăstrii dinaintea normanzilor, legată de numele lui. În Bretania numele lui apare, în variante ca Kihoet sau Quidic, la mai multe biserici și localități. Este pomenit la 1 august, ca sfânt al Bisericii nedespărțite, după calendarul pe stil nou.