Cezaria cea Bătrână

Cezaria cea Bătrână (Cezaria din Arles) a fost stareță a mănăstirii Sfântul Ioan din Arles, în Galia, dintr-⁠o familie galo-⁠romană, și a murit în jurul anului 525 (fișa dă între 500 și 600). Este cinstită ca sfântă mai ales în Biserica Romano-⁠Catolică, cu pomenirea la 12 ianuarie. O numim aici sfântă a Bisericii nedespărțite din Apus. Despre ea scriu cu laudă Venanțiu Fortunat și, după Grigorie al Toursului, viața ei a fost binecuvântată și sfântă.

Izvoarele nu se potrivesc în privința datelor. Unul spune că s-⁠a născut în jurul anului 465 sau 475 lângă Chalon-⁠sur-⁠Saône și că a murit la 12 ianuarie 525, după treisprezece ani de egumenie. Altul spune că a murit în jur de 530. Un izvor adaugă că ziua morții nu e sigură, după hagiograful Alban Butler.

A fost sora Sfântului Cezar, mitropolitul Arlesului. Un timp a trăit într-⁠o mănăstire din Marsilia, întemeiată de Ioan Casian, unde a învățat viața monahală. În 512 a devenit cea dintâi stareță a mănăstirii întemeiate de fratele ei la Arles. Locul exact al mănăstirii nu se cunoaște; probabil se afla în afara zidurilor Arlesului și a rămas acolo până la Revoluția franceză din 1789. Fratele ei i-⁠a scris Regula pentru fecioare (Regula ad Virgines) și a povestit cum ea învăța și supraveghea copierea Bibliei în mănăstire.

Maicile de la Sfântul Ioan își petreceau vremea în rugăciune, grijă de săraci prin spălarea și cârpirea hainelor lor și lucrări smerite ca cusutul, țesutul și copierea de cărți. Trăiau în închidere deplină, nu aveau voie să mănânce carne decât în boală și nu se scăldau în Postul Mare. Contemporanii lui Cezar priveau mănăstirea ca pe o corabie a mântuirii pentru femei în acele vremuri de furtună, iar papa o încuviința și o sprijinea. Până la moartea lui Cezar, în 542, trăiau acolo două sute de maici.

Cezaria este îngropată în bazilica Sfintei Maria, sfințită la 6 iunie 524 la sinodul din Arles, lângă mormântul rezervat lui Cezar. Nepoata ei, Cezaria cea Tânără, i-⁠a urmat ca stareță. La Arles o amintește doar o statuie din biserica Saint-⁠Césaire-⁠le-⁠Neuf: sfânta este înfățișată în picioare, în veșmânt monahal, cu un model al mănăstirii în mâna stângă.