Tatiana din Roma

Sfânta Mucenică Tatiana din Roma a fost o fecioară creștină și diaconiță a Bisericii din Roma, ucisă pentru credința în Hristos în veacul al III-⁠lea, în vremea împăratului Alexandru Sever. Este pomenită la 12 ianuarie și este socotită ocrotitoarea studenților. Viața ei a fost scrisă în limba rusă de Sfântul Dimitrie al Rostovului.

Viața

După Viața sa, Tatiana s-⁠a născut la Roma într-⁠o familie bogată și aleasă; tatăl ei fusese de trei ori consul și era creștin în taină, iar ea a fost crescută în credință și în cunoașterea Scripturii. Ajunsă la vârsta măritișului, a hotărât să rămână fecioară, ca mireasă a lui Hristos. Pentru viața ei curată și pentru râvna cu care slujea a fost așezată diaconiță. Îngrijea bolnavii, hrănea pe cei flămânzi, vizita pe cei din temniță, îndruma femeile pe calea vieții în Hristos și ajuta la botezul femeilor.

În vremea împăratului Alexandru Sever (222-235) a fost prinsă și adusă în templul lui Apolo, unde a fost silită să jertfească idolului. După Viață, Tatiana s-⁠a rugat lui Iisus Hristos, iar un cutremur a făcut să se prăbușească statuia lui Apolo și o parte din templu. Apoi a fost chinuită: a fost bătută, zgâriată cu unghii de fier, i-⁠au fost smulse sau tăiate bucăți din trup, dar urmele chinurilor dispăreau. Se povestește că, în timp ce se ruga, chinuitorii au văzut patru îngeri în jurul ei și au auzit un glas din cer; mulți dintre ei au crezut în Hristos și au fost la rândul lor osândiți. A fost apoi aruncată în fața unui leu flămând, dar fiara s-⁠a gudurat la picioarele ei și nu i-⁠a făcut nimic. Judecătorii, crezând că are vrăji ascunse în păr, i l-⁠au tuns și au închis-⁠o două zile în templul lui Zeus. În a treia zi, preoții au aflat statuia sfărâmată, iar pe Tatiana vie. Atunci au osândit-⁠o la moarte și a fost tăiată cu sabia împreună cu tatăl ei. Se spune că a murit la 12 ianuarie, în jurul anilor 225-230.

Cinstirea

Tatiana este cinstită de Biserica Ortodoxă și de cea Catolică, dar cinstirea ei s-⁠a răspândit mai ales printre creștinii răsăriteni. Se pomenește la 12 ianuarie, care, la Bisericile ce țin calendarul vechi, cade la 25 ianuarie. În Rusia și Belarus ea este ocrotitoarea studenților: după ce împărăteasa Elisabeta Petrovna a semnat decretul de înființare a Universității din Moscova, ziua de 25 ianuarie a fost sărbătorită ca zi a universității și, mai târziu, a tuturor studenților.

În România, craniul sfintei a fost adus în 1955 de la mănăstirea Bistrița la catedrala Sfântul Dimitrie din Craiova, unde se află împreună cu moaștele Sfinților Serghie și Vah și ale patriarhului Nifon al II-⁠lea al Constantinopolului.