Galaction de la Beloozero

Fericitul Galaction de la Beloozero a fost un nebun pentru Hristos, monah al mănăstirii Ferapontov și ucenic și îngrijitor de chilie al Cuviosului Martinian de la Beloozero. A murit în 1506 și este cinstit ca sfânt local al mănăstirii Ferapontov. Pomenirea lui este la 12 ianuarie.

Viața

Despre fericitul Galaction se știu puține lucruri, mai ales din viața dascălului său, Martinian de la Beloozero. Era din ținutul Beloozero, a făcut în tinerețe serviciul militar și a primit tunderea în monahism la mănăstirea Ferapontov. Când Cuviosul Martinian a slăbit de bătrânețe și de boli și nu mai putea merge, Galaction îl ducea în biserică, la rugăciunea obștească. Urmându-⁠i pilda, era foarte râvnitor în nevoințe și în rugăciune și nu cunoștea odihna trupului. Cuviosul l-⁠a binecuvântat să se facă nebun pentru Hristos, și fericitul s-⁠a făcut cunoscut prin această nevoință, unită la el cu o vedere înainte uimitoare.

Odată a venit cu frații în trapeza mănăstirii, de curând ridicată. Frații lăudau noua clădire, dar Galaction a spus, făcându-⁠se nebun, că este bună, dar nu va dura mult. Nimeni nu a dat atenție vorbei, iar a doua zi chilia unui frate a luat foc, flacăra s-⁠a întins la alte clădiri, apoi la trapeză, care a ars toată. Frații s-⁠au temut pentru clopotniță, dar fericitul a spus că aceasta nu va arde.

În acea vreme trăia la Ferapontov, la odihnă, Ioasaf Obolenski, fost arhiepiscop de Rostov. Când a luat foc chilia fostului arhiepiscop, acesta și-⁠a amintit că a rămas în ea o comoară și a început să se întristeze. Galaction l-⁠a mustrat pentru lipsa de curaj, iar Ioasaf i-⁠a răspuns că nu pentru pierderea lui se întristează, ci pentru a mănăstirii. Fericitul l-⁠a rugat atunci să-⁠i arate locul exact al comorii și, făcându-⁠și semnul crucii, a intrat fără frică în chilia în flăcări. A luat comoara, a pus-⁠o înaintea arhiepiscopului în fața fraților uimiți și i-⁠a spus să nu se mai întristeze, pentru că se întristează de un lucru rău.

Un frate, descurajat, voia să plece din mănăstire. Galaction a venit la el, s-⁠a așezat în pragul chiliei și i-⁠a spus că a ascultat pe vrăjmașul și că nu va scăpa de urmărirea lui nici dacă fuge, pentru că nicăieri nu se poate scăpa de cursele celui rău. Monahul, uimit că i s-⁠au cunoscut gândurile tainice, a rămas în mănăstire și a fost treizeci de ani egumenul ei.

În 1506, marele cneaz Vasili Ivanovici a trimis o oaste la Kazan, sub conducerea fratelui său, cneazul Dimitrie. Galaction a spus că marele cneaz se va mai trudi mult pentru Kazan și că se va naște un cneaz Ioan care va stăpâni țaratul Kazanului. Frații așteptau de ani nașterea unui fiu, Ioan, dar fiindcă prezicerea nu se împlinea, au uitat-⁠o. Și-⁠au amintit de ea abia în 1553, când Ivan cel Groaznic a cucerit Kazanul.

Sfârșitul

Mai bine de douăzeci de ani după moartea Cuviosului Martinian s-⁠a nevoit fericitul Galaction la Ferapontov. Îmbolnăvindu-⁠se de boala morții, și-⁠a prevăzut cu multe zile înainte sfârșitul. Monahul Sava, prescurarul mănăstirii, care folosea sfaturile lui, a venit să-⁠l vadă și s-⁠a întristat de boala lui, dar Galaction i-⁠a spus să nu se întristeze, căci peste opt zile va veni și el după el. Sava nu a înțeles și a spus frăților. Vorbele s-⁠au împlinit întocmai: fericitul a murit în 1506, iar după opt zile a murit și prietenul lui duhovnicesc.