Chiril

Sfântul Fericit Chiril a fost primul egumen al mănăstirii Sfânta Treime din Astrahan și a trecut la Domnul în 1576. Biserica din Astrahan îl cinstește ca sfânt și făcător de minuni, la 18 martie după calendarul vechi.

După alipirea Astrahanului la statul moscovit, primul voievod, Serebreanîi-⁠Obolenski, a cerut țarului Ivan cel Groaznic să trimită „un om sfânt, un monah”, care să învețe oamenii binele și să-⁠i aducă la credință. În 1568 egumenul Chiril a fost trimis la Astrahan cu hrisov țarist, să ridice o mănăstire de obște. A zidit biserica Sfintei Treimi, a Intrării în biserică a Maicii Domnului și a Sfântului Nicolae. În petiția către țar din 1572 se plângea de asupririle unor dregători, iar Ivan al IV-⁠lea, prin două hrisoave din 1574 și 1575, i-⁠a întărit dreptul la leafa anuală și l-⁠a ocrotit.

A lucrat cu râvnă la luminarea ținutului Astrahan și, prin blândețe și evlavie, s-⁠a făcut respectat chiar de mahomedani, care îi spun până astăzi Kara-⁠Daud („David cel Negru”). Pe mormântul lui se fac adesea slujbe de pomenire, iar oamenii iau nisip, îl amestecă în apă și îl dau bolnavilor. După un incendiu mare, soția unui voievod l-⁠a văzut stând pe mormânt și făcând semnul crucii asupra focului, care s-⁠a stins; pentru aceasta a fost ridicată o capelă peste mormânt, refăcută în 1677.

Mineiul lui Dimitrie Sâmbichin îl mai amintește, greșit, sub rubrica unui Chiril de Arhanghelsk (vezi însemnarea de la 10 iulie), cu anul 1592 și ziua de 10 iulie, dar arată că pomenirea lui în Astrahan se face la 18 martie.