Daniil din Egipt

Sfântul Cuvios Daniil din Egipt s-⁠a nevoit în pustia Egiptului în veacul al VI-⁠lea și este pomenit la 18 martie. Este cunoscut ca povățuitorul Cuvioasei Anastasia Patriciana, iar tradiția îl socotește același cu avva Daniil, egumenul Schitului, sub numele căruia s-⁠au păstrat mai multe povestiri duhovnicești din pustia Egiptului.

Proloagele spun despre el că, prin uneltirea diavolului, a fost învinuit pe nedrept de desfrânare. A purtat ocara fără cârtire și s-⁠a mângâiat cu cuvântul Domnului: „Fericiți veți fi voi când vă vor ocărî și vă vor prigoni și vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră, mințind din pricina Mea” (Matei 5, 11).

Cuvioasa Anastasia (10 martie) fusese doamnă de onoare la curtea împărătesei Teodora și se retrăsese lângă Alexandria, unde a întemeiat o mănăstire. După moartea împărătesei, căutată din nou de împăratul Iustinian, a fugit în pustia Schitului și i-⁠a cerut ajutor avvei Daniil. Bătrânul a îmbrăcat-⁠o în haină de monah, a numit-⁠o famenul Anastasie și a așezat-⁠o într-⁠o peșteră departe de Schit. O cerceta în fiecare săptămână și avea grijă ca unul dintre ucenicii lui să-⁠i ducă apă. Anastasia a trăit acolo, ascunsă de lume, douăzeci și opt de ani.

Când și-⁠a simțit sfârșitul aproape, ea i-⁠a lăsat bătrânului câteva cuvinte scrise pe un ciob. Daniil a venit cu ucenicul său, a spovedit-⁠o, a împărtășit-⁠o cu Sfintele Taine și a îngropat-⁠o, iar abia după moartea ei i-⁠a descoperit ucenicului cine fusese. Din această povestire a lui s-⁠a păstrat viața Cuvioasei Anastasia.

Anul trecerii la Domnul a Cuviosului Daniil nu se cunoaște. Pomenirea lui a rămas în Proloage la 18 martie, dar nu a fost trecută în calendarul de astăzi al Bisericii Ruse.