Vasa de la Pskov

Cuvioasa Vasa de la Pskov a fost o sfântă rusă din veacul al XV-⁠lea, soția Sfântului Ioan Ziditorul de la mănăstirea Pskov-⁠Pecerska. A murit ca monahie în jurul anului 1473 și a fost îngropată la mănăstirea Peșterilor din Pskov. Biserica o pomenește la 18 martie, după calendarul vechi (31 martie pe stilul nou).

Cuvioasa Vasa, pe nume de mirean Maria, a fost plină de neprihănire în dragostea față de soț, de copii și de aproapele. După un timp, maica Maria s-⁠a îmbolnăvit și s-⁠a călugărit cu numele Vasa. După Cronica mănăstirii, a fost cea dintâi persoană din istoria mănăstirii Pskov-⁠Pecerska care a primit acolo chipul monahal. Asupra ei s-⁠a săvârșit cea dintâi minune în această mănăstire, chiar la începutul întemeierii ei.

Când monahia Vasa a murit, i s-⁠a pregătit un mormânt în peșteră. După viața ei, „în noaptea următoare după ce monahia a fost îngropată, o putere nevăzută i-⁠a scos sicriul din pământ. Duhovnicul părintelui Ioan și al Vasei, crezând că a scăpat ceva în cântările de înmormântare, a săvârșit a doua oară aceste cântări asupra mortului și, după rugăciunea de dezlegare, a coborât-⁠o iar în același mormânt. Dar noaptea următoare sicriul Vasei s-⁠a aflat iar deasupra mormântului. După aceea Ioan a lăsat sicriul ei neîngropat și l-⁠a așezat pe partea stângă, la intrarea în peșteră, săpând în perete doar locul de care avea nevoie”.

Într-⁠o năvălire a livonienilor asupra mănăstirii, un cavaler îndrăzneț s-⁠a încumetat să pângărească sfântul mormânt cu moaștele sfintei. A încercat să deschidă cu sabia capacul sicriului, dar l-⁠a lovit pe neașteptate focul dumnezeiesc ieșit dinăuntru. Pe partea dreaptă a sicriului a rămas urma flăcării, care miroase și răspândește o minunată bună mireasmă până azi. Moaștele cuvioasei Vasa se odihnesc în peșteri, lângă ale Cuviosului bătrân Marcu și ale monahului Iona.