Chiril al Ierusalimului

Sfântul Chiril al Ierusalimului a fost episcop al Ierusalimului după 350, învățător al Bisericii și autor al Cateahezelor, adresate celor care se pregăteau pentru Botez. A fost de mai multe ori surghiunit, din pricina dușmăniei episcopului Acachie al Cezareei și a politicii unor împărați. Biserica Ortodoxă îl pomenește la 18 martie.

Începuturile

S-⁠a născut la Ierusalim sau aproape de cetate, între 313 și 317, pe vremea lui Constantin cel Mare. Se cunosc puține lucruri despre viața lui înainte de episcopat. Se spune că a fost bine instruit atât în scrierile Părinților, cât și ale filosofilor greci, și, după unele izvoare, a intrat de timpuriu în monahism. A fost hirotonit diacon de episcopul Macarie al Ierusalimului, în jurul anului 335, și preot de episcopul Maxim, opt ani mai târziu. Maxim l-⁠a însărcinat cu învățătura catehumenilor, adică a celor care se pregăteau pentru Botez. Chiril le rostea oral; douăzeci și șapte dintre cuvântările lui s-⁠au păstrat. La sfârșitul anului 350 sau în 351 i-⁠a urmat lui Maxim la scaunul Ierusalimului.

Păstorirea și surghiunurile

Relațiile dintre mitropolitul Acachie al Cezareei și Chiril s-⁠au înrăutățit. Ierusalimul atârna atunci de Cezareea, ceea ce nu-⁠i plăcea lui Chiril. Istoricii ortodocși îl arată pe Acachie ca pe un arian, iar din pricina aceasta îi pun împotrivirea față de Chiril. Sozomen presupune că a mai contat gelozia lui Acachie față de însemnătatea dată scaunului Ierusalimului de Sinodul de la Niceea și față de creșterea Ierusalimului ca loc sfânt și loc de pelerinaj. Acachie l-⁠a învinuit pe Chiril de vânzarea averii bisericești. Se spune că era vorba de vase vândute pentru hrănirea săracilor în vreme de foamete. A fost trei ori scos din scaun și surghiunit, la început, după un sinod din 358, la Tars, în Cilicia. Sinodul de la Seleucia din anul următor l-⁠a înlăturat pe Acachie, iar Chiril s-⁠a întors. Din nou surghiunit în 360, a fost rechemat în vremea lui Iulian Apostatul, apoi a fost iarăși trimis în surghiun sub Valens, și a revenit definitiv în vremea lui Teodosie, în 378, când a mai trăit în pace.

Semnul Crucii și Cateheze

În ziua de Rusalii din 351 a apărut, după tradiție, pe cerul Ierusalimului un semn al Crucii, mai strălucitor decât soarele, care s-⁠a întins de la Golgota până la Muntele Măslinilor și a durat câteva ceasuri. Despre acest semn Chiril a scris împăratului Constanțiu, iar întâmplarea a întărit credința ortodoxă. Chiril a lăsat scrieri importante despre pregătirea catehumenilor și despre rânduiala Liturghiei din vremea lui, așa-⁠numitele Cateheze. Călugărița Egeria, o pelerină, îl descrie ca predicator și om al slujbelor.

Adormirea

Chiril a luat parte la al doilea Sinod Ecumenic de la Constantinopol, în 381, și a adormit în 386 sau 387, după ce fusese mulți ani episcop, dintre care mulți în surghiun. Este cinstit ca sfânt de Bisericile Ortodoxă, Catolică, Orientale vechi și Anglicană. În 1883 a fost declarat Doctor al Bisericii de papa Leon al XIII-⁠lea. Nu trebuie confundat cu Chiril al Alexandriei.