Chiril de Kostroma

Sfântul Cuvios Mucenic Chiril de Kostroma a fost monah al mănăstirii Arătării Domnului din Kostroma și unul dintre frații uciși acolo la 30 decembrie 1608 (stil vechi), în vremea Pierderii Vremurilor Tulburi, de oamenii polono-⁠lituanieni și de cei ce țineau cu ei.

Mănăstirea Arătării Domnului fusese întemeiată în anii douăzeci ai veacului al XV-⁠lea de Cuviosul Nichita de Kostroma, ucenic și rudă al Sfântului Serghie de Radonej, într-⁠o margine a orașului, și până la începutul veacului al XVII-⁠lea era bine rânduită. În toamna anului 1608 oastea celui de-⁠al doilea Fals Dimitrie, numit în popor „hoțul de la Tușino” după locul taberei lui, a biruit oastea domnească. Orașe ca Iaroslavl, Uglici, Romanov, Vologda, Galici și Kostroma au hotărât să-⁠i jure credință, nădăjduind să scape astfel de prăpăd. Dar silniciile străinilor au trezit o răscoală: către sfârșitul anului 1608 s-⁠au ridicat Galici, Vologda, Totma și Nijni Novgorod, iar kostromenii au răsturnat noua stăpânire și l-⁠au prins și omorât pe voievodul trădător, cneazul Gorbaty-⁠Mosalski.

Pentru a-⁠i potoli, tușinii au trimis cete de pedepsire, sub colonelul Lisovski, cu două mii de cazaci și 608 mercenari. La 28 decembrie 1608 (stil vechi) ei au cucerit Kostroma, dar la mănăstirea Arătării Domnului au întâlnit împotrivire. La 30 decembrie mănăstirea a fost luată cu sila și pustiită, iar apărătorii ei au murit mucenicește. Istoricul bisericesc al Kostromei I. V. Bajenov a scris că monahii, credincioși țarului Șuiski, s-⁠au închis în mănăstire și au ales să piardă averile și chiar viața decât să-⁠și calce datoria și jurământul; după omor, tâlharii au jefuit icoanele, vasele sfinte, veșmintele și cărțile.

Sinodicul mănăstirii, din vremea de la sfârșitul veacului al XVI-⁠lea și începutul celui următor, păstrează numele celor uciși: preoții-⁠monahi Trifilie, Macarie și Savatie, ierodiaconul Afinogen, monahii Varlaam, Dionisie, Iov, Irodion, Simeon, Chiril, Maxim, Ioasaf și Gurie, apoi slujitorii Petru, Atanasie și Epifanie și alte slujitoare și creștini ai mănăstirii. Sinodicul mai adaugă treizeci și patru de țărani uciși, din opt sate ale mănăstirii. Tușinii au ucis atunci și pe cei din mănăstirea Înălțării Sfintei Cruci din cetatea Kostromei, între care arhimandritul Ghenadie și preotul-⁠monah Antonie, cu încă nouă monahi. Biruința străinilor a fost scurtă: în februarie 1609 o nouă răscoală a cuprins Kostroma, iar cei rămași au fost înfrânți.

În mănăstire, pomenirea celor uciși a fost făcută an de an: rânduiala de masă din prima jumătate a veacului al XVII-⁠lea poruncea ca la 30 decembrie să se cânte parastas și să se slujească Liturghia în sobor pentru frații, slujitorii și creștinii mănăstirii. Pomenirea a continuat și după ce, în veacul al XIX-⁠lea, mănăstirea a devenit de maici, până la închiderea ei silnică în veacul al XX-⁠lea. Mănăstirea a început să renască în 1990, iar la 5 martie 2004 patriarhul Alexei al II-⁠lea a întărit lista Soborului sfinților din Kostroma, în care se află și numele acestor apărători. De atunci sunt cinstiți ca sfinți locali ai pământului Kostromei. Sfântul Chiril este pomenit la 5 februarie, în stil nou.