Paulin

Sfântul Paulin de Nola, numit și Paulin cel Milostiv, a fost senator roman, poet creștin, scriitor de scrisori duhovnicești și episcop al Nolei, în Campania, în jurul anilor 410-431. A lăsat averea și cariera pentru o viață de rugăciune și milostenie, iar pilda lui a fost cinstită de Augustin, Ieronim și Ambrozie. Biserica Ortodoxă îl pomenește la 23 ianuarie, iar cea Catolică la 22 iunie.

Tinerețea și lepădarea de lume

S-⁠a născut în jurul anului 354 la Burdigala (Bordeaux), într-⁠o familie de senatori cu moșii în Aquitania, în nordul Spaniei și în sudul Italiei, rudă cu Melania cea Bătrână. A învățat la Bordeaux sub poetul Ausoniu. Împăratul Grațian l-⁠a făcut consul și, în jurul anului 381, guvernator al Campaniei. Acolo a văzut evlavia oamenilor pentru Sfântul Felix din Nola, și a zidit un drum pentru pelerini și un ospiciu pentru săraci, lângă sanctuar.

După uciderea lui Grațian, în 383, Paulin s-⁠a întors la Bordeaux, unde s-⁠a căsătorit cu Therasia, o creștină din Barcelona. A fost botezat de episcopul Delfin al Bordeaux-⁠ului. În jurul anului 390 au plecat în Spania. Când și-⁠au pierdut singurul copil, la opt zile după naștere, au hotărât să se retragă din lume și să trăiască o viață de rugăciune. Ausoniu a încercat să-⁠l convingă să se întoarcă, în scrisori, la care Paulin a răspuns în 393 cu o poezie în care își arăta noua credință. După unele izvoare, a împărțit săracilor mare parte din avere, iar el și soția lui au trăit apoi ca frate și soră. Spre deosebire de gândirea mai aspră a lui Ieronim, Paulin a socotit că banii pot fi folosiți pentru săraci și pentru Biserică, nu lepădați cu totul.

Preot și episcop

În Ajunul Crăciunului, în 393 sau 394, a fost hirotonit preot la Barcelona, de episcopul Lampius, după multă împotrivire. În 395 s-⁠a mutat împreună cu soția la Nola, unde a rămas până la moarte. L-⁠a socotit pe Sfântul Felix, îngropat acolo, drept cauza convertirii sale, și în fiecare an a scris în cinstea lui o poezie. În 402-403 a refăcut și a mărit vechea bazilică a martirului și a zidit o biserică mare, bogat împodobită, cu portice și fântâni, la care s-⁠a adus apă din Avella; mulțimi de pelerini veneau la mormântul mucenicului. În ianuarie 406 a găzduit un cerc de oaspeți, între care Melania cea Tânără, soțul ei și mama ei, Albina. A purtat cu Ieronim și cu alții scrisori despre viața monahală. Se atribuie lui introducerea clopotelor în slujbele creștine.

Therasia a murit între 408 și 410, iar Paulin a fost hirotonit episcop, în jurul anului 410, și a păstorit douăzeci de ani. După jefuirea Nolei de către vizigoți, în 410, a organizat, după un izvor, răscumpărarea concetățenilor luați captivi și refacerea orașului. S-⁠a arătat un păstor bun și milostiv. A fost prieten cu Ambrozie, cu Augustin, cu Ieronim și cu Nichita de Remesiana. Din scrierile lui au rămas poezii și cam cincizeci de scrisori cu învățătură duhovnicească, despre purtarea de grijă a lui Dumnezeu, rugăciunea pentru morți, mijlocirea sfinților și cinstirea icoanelor. A murit la 22 iunie 431, la vârsta de aproape șaptezeci și opt de ani, și a fost îngropat cu mare mulțime de oameni.

Cinstirea

Moaștele lui au fost mult timp în biserica Sfântului Apostol Bartolomeu din Roma și au fost duse înapoi la Nola în 1908. Locuitorii Nolei îl pomenesc în fiecare an, iar în săptămâna praznicului se ține Sărbătoarea Crinilor. Este socotit ocrotitorul clopotarilor.