Claudian din Melitene

Sfântul Mucenic Claudian din Melitene este pomenit în Viața Sfântului Mucenic Ieron și a altor mucenici care au pătimit la Melitene, în Armenia Mică. Pagina Azbyka nu spune nimic deosebit despre Claudian, pomenindu-⁠l doar în titlu; mai jos urmează istorisirea lui Ieron și a tovarășilor lui.

Ieron s-⁠a născut în orașul Tiana, în Capadocia a doua, din mama sa pioasă, Strătonica, pe vremea împăraților Dioclețian și Maximian, închinători la idoli și prigonitori ai creștinilor. Când împărații au aflat că locuitorii Armeniei și Capadociei nu se închină idolilor, au trimis doi bărbați cruzi și dedați păgânătății, Agricolau în Armenia și Lisie în Capadocia, cu porunca să-⁠i omoare pe creștinii care nu se închină idolilor și să înroleze în oaste toți bărbații și tinerii puternici. Lisie a aflat în Capadocia de Ieron, om voinic și deosebit de viteaz, și a trimis ostași să-⁠l aducă. Ieron lucra la câmp. Aflând că e luat în oaste, a refuzat să meargă, socotind vătămător pentru un creștin să slujească împreună cu închinătorii de idoli. Când ostașii au vrut să-⁠l ia cu forța, Ieron a luat un lemn și i-⁠a bătut, fiind atât de puternic încât ei au fugit.

Ostașii s-⁠au adunat din nou și, mai mulți, au venit a doua oară. Ieron a strâns optsprezece creștini, s-⁠a ascuns cu ei într-⁠o peșteră din apropiere și a respins de acolo atacurile păgânilor. Căpetenia a trimis pe unul dintre prietenii lui Ieron, numit Chiriac, care a sfătuit pe ostași să se depărteze, căci pe Ieron nu-⁠l poți lua decât cu blândețea. Chiriac a intrat la Ieron, l-⁠a liniștit și l-⁠a dus în casa lui, la mama, o văduvă bătrână și oarbă, care și-⁠a plâns fiul ca pe sprijinul bătrâneții și lumina ochilor ei. Ieron și-⁠a luat rudenia Victor și a plecat spre Melitene, însoțit de rudele Matronian și Antonie și de alți credincioși. Noaptea, un om în haine albe i s-⁠a arătat și i-⁠a vestit că merge pe calea cea dreaptă și că în curând va ajunge la Împăratul Ceresc. De bucurie, Ieron a spus tovarășilor că știe taina bunăvoinței lui Dumnezeu față de el, că singurele comori adevărate sunt cele din ceruri și că îl mâhnește doar durerea mamei, pe care o încredințează Tatălui orfanilor și al văduvelor.

La Melitene, Ieron a fost închis, împreună cu alți treizeci și trei de creștini. Le-⁠a spus tovarășilor să nu se supună, să nu se închine idolilor, ci să aducă jertfă de laudă adevăratului Dumnezeu. Toți au răspuns că le sunt dulci cuvintele lui. A doua zi, Lisie i-⁠a judecat. Cineva i-⁠a arătat pe Ieron ca cel ce se împotrivise trimișilor, iar Ieron a mărturisit curajos că el a făcut-⁠o. Lisie a poruncit să i se taie mâna până la cot, iar pe ceilalți sfinți i-⁠a bătut fără milă. Rudenia lui Ieron, Victor, istovit de bătăi și temându-⁠se de altele, l-⁠a mituit pe un slujbaș să-⁠i șteargă numele din listă și a fost scos noaptea din temniță, dar a murit curând, pierzând averea, viața și cununa muceniciei. Ieron l-⁠a plâns cu durere.

Ieron a lăsat rudelor sale Antonie și Matronian ultima voință: averea din Pisidia, surorii sale Feotimia, ca să facă pomenirea lui în ziua morții, restul mamei sale, iar mâna tăiată să fie dusă mamei, care să ceară de la Rustic, dregătorul Ancirei, o casă la Vadisana, unde să fie așezată mâna. A cincea zi, Lisie a încercat iarăși cu lingușiri și amenințări, apoi a poruncit să-⁠i bată cu toiege și i-⁠a osândit la moarte prin sabie. Pe drum, sub povățuirea lui Ieron, sfinții cântau bucuroși psalmul „Fericiți cei fără prihană în cale”; la locul de moarte au îngenuncheat, au zis „Doamne Iisuse Hristoase, primește sufletele noastre” și li s-⁠au tăiat capetele. Lisie a cerut pentru capul lui Ieron cât cântărește în aur, iar un om bogat, Hrisafie, a plătit. Antonie și Matronian au fugit noaptea cu mâna sfântului la mama lui, Strătonica, care a primit-⁠o cu lacrimi și a așezat-⁠o unde poruncise el. Hrisafie a zidit mai târziu o biserică în locul unde au fost tăiați mucenicii și a așezat în ea capul lui Ieron.

Sfântul Claudian este pomenit la 20 noiembrie, în stil nou.