Comgall de la Bangor

Sfântul Comgall de la Bangor a fost unul dintre sfinții irlandezi din vechime, întemeietorul și egumenul marii mănăstiri din Bangor, în nordul Irlandei. A adormit între anii 597 și 602, iar Biserica îl pomenește la 10 mai.

După analele irlandeze, s-⁠a născut între 510 și 520 în ținutul Dál nAraidi din Ulster, lângă locul numit azi Magheramorne, în comitatul Antrim, fiul lui Setna. Întâi a fost ostaș, apoi a învățat la Fintan din Clonenagh, la Finnian din Movilla, la Mobhí la Glasnevin și la Ciarán din Clonmacnoise. A fost hirotonit diacon și preot de episcopul Lugidiu. A locuit un timp într-⁠o insulă din lacul Erne, împreună cu câțiva prieteni care duceau o viață monahală foarte aspră, atât de aspră încât șapte tovarăși au murit de frig și de foame. Voia să plece în Britania, dar Lugidiu l-⁠a oprit și l-⁠a sfătuit să rămână în Irlanda, ca să răspândească viața monahală în țară.

A întemeiat mănăstirea de la Bangor, în comitatul Down, pe țărmul de sud al golfului Belfast, în fața localității Carrickfergus, cel târziu în 552, după analele irlandeze (alți istorici dau 555 sau 559). Se spune că a cârmuit la Bangor și în alte mănăstiri peste patru mii de monahi, care lucrau pământul sau alte munci de mână. Viața în mănăstiri era aspră: hrana puțină și simplă, ierburi, apă și pâine, chiar laptele fiind socotit o îngăduință. La Bangor se îngăduia o singură masă pe zi, abia spre seară. Mărturisirea se făcea în fața obștii, pocăințele aspre erau dese, tăcerea se păzea la masă și în alte vremuri, iar posturile erau frecvente și lungi.

După Viața Sfântului Columba, scrisă de Adamnan, între Comgall și Columba a fost o legătură strânsă, deși nu există temei destul ca Comgall să fi fost ucenic al lui în înțeles strict. A fost prieten cu viitorii sfinți Cormac, Brendan și Canice. Se crede că între monahii formați de el la Bangor s-⁠au numărat Columban de la Luxeuil și Sfântul Moluag. Ucenici ai lui au fost și Lachtan, Sillan al Bangorului și Fintan din Dun. După o vreme de mari suferințe, a primit Sfânta Euharistie de la Sfântul Fiacre și a adormit în mănăstirea din Bangor, în 602, după Analele din Tigernach și Chronicon Scotorum, sau în 597, după Analele din Inisfallen. Moaștele lui, păstrate la Bangor, au fost risipite la prădăciunile vikingilor din 822. Comgall face parte din așa-⁠numita a doua ceată a sfinților irlandezi, din veacul al VI-⁠lea.