Isidor de Alexandria

Cuviosul Isidor de Alexandria s-⁠a născut în 319 în Alexandria Egiptului și a fost ucenic al Cuviosului Antonie cel Mare și tovarăș de nevoință al Cuviosului Macarie. A mers împreună cu Sfântul Atanasie la Roma și de acolo a plecat cu Sfânta Melania în pustia Egiptului. Se deosebea prin blândețe și, pe lângă darul lacrimilor, prin ușurința cu care cădea în extaz chiar în timp ce mânca. Împreună cu Părinții pustiei Macarie și Pamvo, îl mustra pe monahul care nu era neagonisitor: „Argintul tău să fie cu tine spre pieire.”

A suferit mult din partea patriarhului Teofil al Alexandriei, care la început a vrut să-⁠l facă episcop, iar apoi l-⁠a izgonit nu numai din Biserica Alexandriei, ci și din pustia în care se nevoia. Cuviosul, împreună cu ucenicii săi monahi, a cerut atunci ocrotirea Sfântului Ioan Gură de Aur. A adormit în pace în 404.