Gordian și Epimah

Sfinții Mucenici Gordian și Epimah au fost cinstiți împreună, iar moaștele lor se odihnesc în aceeași criptă la Roma. Sunt pomeniți în Biserica Catolică la 10 mai (până în 1969). În calendarele Bisericii Ortodoxe Ruse numele lor lipsește. În bisericile ortodoxe grecești viața lor se află sub 9 mai în Minologhionul lui Vasile al II-⁠lea.

După un izvor, Gordian și Epimah au trăit în Roma, de unde erau, și erau creștini. Au fost prinși acolo de preoți păgâni, care au cerut ca ei să se lepede de Hristos și să aducă jertfă păgână. Gordian și Epimah au refuzat, iar la porunca preoților mucenicii au fost spânzurați de copaci și răzuiți cu gheare de fier. După chinuri au fost puși în temniță. După un timp au fost scoși și li s-⁠a cerut din nou lepădarea de Hristos și au fost iar chinuiți. După chinuri li s-⁠a tăiat capul. Acest izvor îi socotește pătimitori în vremea lui Deciu.

Alt izvor spune că Epimah, de la Alexandria, a murit în 250, iar Gordian în 362. Se spune că ei au ajuns să fie îngropați unul lângă celălalt în aceeași criptă din Roma, dând numele cimitirului lui Gordian și Epimah. Hildegard, regina lui Carol cel Mare, a dăruit mănăstirii Kempten o parte din moaștele sfinților. Alături de Maica Domnului, Gordian și Epimah sunt cinstiți ca ocrotitori ai mănăstirii. Biserici închinate lor sunt în Germania, la Aitrach, Legau, Merazhofen, Pleß, Stöttwang și Unterroth, și una la Blevio, în Italia. Izvoarele nu se potrivesc asupra vremii: unul le dă pătimirea sub Deciu, celălalt pune moartea lor la o sută de ani una de alta.