Constantin Uspenski

Sfântul Sfințit Mucenic Constantin Uspenski, protoiereu, s-⁠a născut la 9 aprilie 1872 în satul Alexeevskoe, gubernia Moscova, în familia psaltului Vasile Uspenski. Numele lui întreg era Constantin Vasilievici Uspenski. În 1892 a terminat seminarul teologic din Moscova și a fost numit învățător la școala Nicolo-⁠Bogoiavlenski. Curând s-⁠a căsătorit cu Ana, fiica preotului Petru Delițîn de la biserica Sfântului Nicolae din satul Vasiutino pe Mhu, ținutul Bogorodsk. În 1895 părintele Petru a ieșit din cler, iar în locul lui a fost hirotonit preot părintele Constantin. După tradiție, biserica de acolo fusese întemeiată de Cuviosul Serghie de Radonej, când căuta un loc singuratic de rugăciune; clădirea de acum s-⁠a zidit în 1787 în locul celei vechi, de lemn.

Părintele Constantin a fost învățător de religie la școala zemstvală de parohie din Vasiutino, iar din 1902 conducător și învățător de religie la școala de alfabet din satul Dalnaia. Pentru slujirea lui neprihănită a primit în 1901 brâul preoțesc, în 1906 scufia violetă, în 1913 camilafcă, în 1921 crucea pectorală de aur; în 1925 a fost ridicat la treapta de protoiereu, în 1929 a primit palița, iar în 1932 crucea cu podoabe. Peste patruzeci de ani a slujit la biserica Sfântului Nicolae, arătându-⁠se păstor bun al turmei care îi fusese încredințată. Țăranii de acolo trăiau sărăcăcios și nu aveau livezi; el a sădit un măr în preajma casei, iar la sărbătoarea Schimbării la Față merele coapte se aduceau în coșuri în biserică și, după sfințire, se împărțeau enoriașilor. Merele din grădina părintelui erau gustarea preferată a copiilor din sat.

Când a început prigoana împotriva Bisericii Ortodoxe Ruse, ea a atins și parohia Sfântului Nicolae. La începutul anilor treizeci s-⁠a întemeiat în Vasiutino un colhoz. Școala unde odinioară predase religia a devenit loc de adunare a necredincioșilor. În decembrie 1935, conducătoarea școlii a organizat acolo un referat antireligios, dar ora lui a coincis cu slujba, și aproape tot poporul a mers la biserică. În iulie 1936, la chemarea enoriașilor din satul Alexeevo, părintele Constantin a slujit în case rugăciuni pentru ploaie, dar dintr-⁠o casă a fost alungat cu forța de un necredincios. În 1936 s-⁠a interzis în Vasiutino sunetul clopotelor și necredincioșii au început să le dea jos; câțiva tineri din partea locului nu s-⁠au temut să săvârșească blasfemie și clopotele au fost aruncate. Îndată după aceasta a izbucnit în sat un puternic incendiu, care a ars douăzeci și patru de case și a ajuns până la biserică. Părintele Constantin a ieșit pe treptele bisericii cu o icoană și, după rugăciunile preotului, focul s-⁠a oprit chiar la gard.

După ce în vara lui 1937 conducerea țării a hotărât arestările și împușcările în masă ale slujitorilor Bisericii și închiderea bisericilor, oamenii NKVD au început să silească pe unii locuitori să mărturisească fals. La 4 octombrie 1937 a fost interogată conducătoarea școlii, care a spus că, de câte ori în sat se face lucru antireligios, Uspenskii pun slujba în biserică la aceeași oră, abătând astfel poporul de la prelegerile antireligioase; de exemplu, de Crăciunul 1935 la un referat antireligios au venit doar opt oameni, restul s-⁠au dus la biserică. La 6 noiembrie 1937 protoiereul Constantin și fiul lui, Boris, au fost arestați și închiși în temnița din Noginsk.

Anchetatorul l-⁠a întrebat dacă în august 1937 a împărțit mere credincioșilor în biserică, și părintele a răspuns că da, fiindcă în ziua aceea era sărbătoarea Schimbării la Față, când după rânduiala bisericească merele se sfințesc și se împart; le împărțise în tăcere. L-⁠a învinuit că ar fi spus că merele colhozului sunt de la satana, că ar fi îndemnat pe colhoznici să nu iasă la muncă și că ar fi spus că, dacă nu vor merge la biserică, nu va fi recoltă. Părintele a respins toate învinuirile, în afară de aceea că „poate” a spus ceva despre recoltă, dar nu-⁠și amintea. Fiul lui, Boris Constantinovici Uspenski, născut la 24 iulie 1895 în satul Karavaevo, gubernia Vladimir, a fost cel mai mare dintre șase copii; a terminat seminarul, a fost mobilizat în Armata Roșie ca scrib, apoi a lucrat contabil și în ultimii ani a locuit cu tatăl său. Martorii mincinoși au spus că el ar fi zis că în timpul slujbei este păcat să muncești și trebuie mers la biserică, iar Domnul va trimite recoltă bună. Nici el nu s-⁠a recunoscut vinovat.

La 12 noiembrie troica NKVD l-⁠a osândit pe protoiereul Constantin la moarte, iar pe fiul lui, Boris, la zece ani de lagăr. Protoiereul Constantin Uspenski a fost împușcat la 25 noiembrie 1937 și îngropat într-⁠o groapă comună necunoscută pe poligonul Butovo de lângă Moscova. Boris Constantinovici Uspenski a murit în Siblag, regiunea Kemerovo, la 15 decembrie 1942. Sfântul Constantin este pomenit la 25 noiembrie, în ziua morții, la 29 mai, cu Soborul noilor mucenici pătimiți la Butovo (data se mută), și la 5 septembrie, cu Soborul sfinților moscoviți, în stil nou.