Evasiu de Asti

Sfântul Evasiu (Sant'Evasio) este cinstit ca misionar și episcop al orașului Asti, în nord-⁠vestul Italiei, și ca mucenic, decapitat împreună cu însoțitorii săi în apropiere de Casale Monferrato. Este un sfânt al creștinătății apusene, cinstit de Biserica Romano-⁠Catolică, în a cărui viață scrisă istoricii nu văd o relatare sigură. Se pomenește la 1 decembrie, iar la Casale la 12 noiembrie.

Ce spun izvoarele

Nu se cunoaște nicio viață a lui pe care specialiștii în hagiografie s-⁠o socotească sigură, și vremea lui rămâne nelămurită. Potrivit lucrării Istoria și viața Sfântului Evasiu, episcop și mucenic, a călugărului augustinian Fulgenzio Emiglio, din 1708, s-⁠a născut la Benevento, s-⁠a mutat la Roma în 260 și a fost trimis la Asti ca episcop în 265, unde a suferit prigoana păgânilor și a fost silit să plece. Cea mai veche relatare, anonima Passio Sancti Evasii, datată în secolul IX, X sau la începutul secolului XI, îl așază în vremea regelui longobard Liutprand (712-744), când potrivnicii lui ar fi fost adepții arianismului. O altă versiune îl pune în secolul al IV-⁠lea și datează hirotonia lui ca episcop de Asti în jurul anului 330. Datarea cu carbon a moaștelor, dacă sunt autentice, favorizează secolul al III-⁠lea. În această versiune, mucenicia lui este datată la 1 decembrie 292, în vremea lui Dioclețian.

Tradiția

După tradiție, a fost misionar și episcop al Astiului. A fugit în marea pădure padană numită Selva Cornea, cu însoțitorii Proietto și Maliano și, probabil, cu un al treilea, Natale. Într-⁠un loc numit azi Pozzo Sant'Evasio s-⁠a petrecut o minune: episcopul, obosit de drum, și-⁠a înfipt toiagul în pământ și s-⁠a întins să se odihnească. Toiagul a prins rădăcini și a înflorit, iar la poalele lui a țâșnit un izvor. A propovăduit mai departe la Casale, poate numit atunci Sedula, unde a întemeiat o mică biserică închinată Sfântului Laurențiu diaconul, ale cărei urme se văd sub catedrala din Casale. Acolo a fost prins de dușmani, păgâni sau ariani, și a fost decapitat, împreună cu Proietto, Maliano și alți 143, din porunca prefectului sau sculdasciului Atubolo. Cercetarea moaștelor arată că avea în jur de șaizeci de ani. Se crede că Natale a scăpat din măcel și a devenit preot al bisericii care i-⁠a fost închinată lui Evasiu și în care au fost îngropate moaștele.

Cinstirea

Casale a crescut în jurul bisericii și a primit numele Casale Sant'Evasio. O biserică mult mai mare a fost sfințită de papa Pascal al II-⁠lea în 1107. În 1215 orașul a fost jefuit de alesandrini și vercellezi, iar moaștele au fost duse la Alessandria, de unde le-⁠a adus înapoi, în 1403, condotierul Facino Cane, la Casale, unde sărbătoarea lui se ține la 12 noiembrie. Biserica Sant'Evasio a devenit catedrală odată cu înființarea episcopiei din Casale, în 1474. La Pozzo Sant'Evasio, în 1670, s-⁠a ridicat o biserică peste izvorul făcător de minuni. Este ocrotitorul eparhiei și al orașului Casale Monferrato, precum și al altor localități din Piemont și Lombardia. Sărbătoarea lui a fost trecută în Martirologiul Roman la 1 decembrie.