Ioan cel Milostiv

Sfântul Ierarh Ioan cel Milostiv a fost patriarh al Alexandriei și este cunoscut mai ales pentru milostenia lui față de cei săraci. A adormit în Cipru, în jurul anilor 616-620. Este pomenit la 12 noiembrie, după calendarul vechi.

Începuturile

S-⁠a născut la Amathus, în Cipru, în familia lui Epifanie, guvernator al insulei, o familie aleasă. În tinerețe s-⁠a căsătorit și a avut copii, dar după moartea soției și a copiilor s-⁠a dedicat vieții duhovnicești. Viața lui, scrisă de Leontie, episcopul din Neapolis, Cipru, un contemporan care pare să-⁠l fi cunoscut personal, spune că în tinerețe a avut o vedenie: o fecioară frumoasă, cu cunună de măslin pe cap, i-⁠a zis că este Milostenia, fiica cea mare a Marelui Împărat. Vedenia i-⁠a rămas adânc în minte.

Patriarh al Alexandriei

După moartea patriarhului Teodor, poporul din Alexandria a cerut împăratului să-⁠l pună în scaun pe Ioan, care nu era nici monah, nici cleric, și împăratul a încuviințat. Unul dintre primele lui lucruri a fost să facă o listă cu mii de nevoiași, pe care i-⁠a luat sub grija sa. Îi numea pe săraci „stăpânii și domnii mei”. A cercetat spitalele de trei ori pe săptămână, a răscumpărat mulți robi și a împărțit săracilor veniturile scaunului. A luptat împotriva simoniei, a sprijinit învățătura ca să țină piept ereziei, a îndreptat măsurile și greutățile spre folosul săracilor și a căutat să stârpească lăcomia dregătorilor. În vremea lui, bisericile din Alexandria au crescut de la șapte la șaptezeci. A ținut piept ereziei monofizite.

Câteva întâmplări

Un negustor năpăstuit de naufragii a fost ajutat de trei ori; întâi de două ori fără mare folos, a treia oară Ioan i-⁠a dat o corabie încărcată cu grâu, și vânturile l-⁠au dus până în Britania, unde, fiind lipsă de grâu, și-⁠a vândut marfa pe prețul cerut. Când un om care nu era de fapt în nevoie a cerut milostenie și slujitorii l-⁠au descoperit, Ioan a zis doar: „Dați-⁠i; poate este Domnul nostru într-⁠o înfățișare străină.” Un om bogat i-⁠a dăruit o învelitoare de pat scumpă; Ioan a luat-⁠o pentru o noapte, apoi a vândut-⁠o și a împărțit banii săracilor. Bogatul a cumpărat-⁠o înapoi și i-⁠a dăruit-⁠o iar, și așa de mai multe ori, iar Ioan a zis: „Vom vedea cine se obosește mai întâi.” Se spune că și-⁠a pus să i se sape mormântul, dar neterminat, și a rânduit un slujitor să-⁠i spună, la fiecare slujbă mare, că mormântul lui e neisprăvit. Despre monahul Vitalie din Gaza, care se ostenea să îndrepte femeile pierdute ale cetății, Ioan a avut înțelepciunea să nu-⁠l pedepsească, iar lucrul s-⁠a dovedit drept.

Sfârșitul și moaștele

Când perșii au intrat în Egipt și au amenințat Alexandria, Ioan a plecat spre Constantinopol, ca să ceară oaste, dar s-⁠a oprit la Cipru, în Amathus, unde a murit. Moaștele lui au fost aduse mai întâi la Constantinopol, în 1249 la Veneția, iar în 1489 o parte a fost dăruită regelui Matei Corvin al Ungariei și se află acum la Bratislava. Este ocrotitorul orașului Limassol, iar Biserica Coptă îl cinstește și ea ca sfânt.