Corneliu

Sfântul Ierarh Mucenic Corneliu a fost episcop al Romei între 251 și 253. A condus Biserica după prigoana lui Deciu, într-⁠o vreme de mari tulburări, și a murit în surghiun.

Alegerea

După moartea mucenicească a Sfântului Fabian, scaunul Romei a rămas gol mai bine de un an din pricina prigoanei. În martie 251 a fost ales, fără să fi dorit, Corneliu, preot roman. El este socotit al douăzeci și unulea episcop al Romei.

Cazul celor căzuți

Se punea întrebarea cum să fie primiți cei care, de frica chinurilor, jertfiseră idolilor. Corneliu, în înțelegere cu Sfântul Ciprian al Cartaginei, a învățat că pot fi primiți înapoi după pocăință potrivită. Preotul Novațian a respins orice iertare pentru cei căzuți și s-⁠a lăsat sfințit episcop împotriva lui Corneliu. Un sinod de șaizeci de episcopi, ținut la Roma, a întărit alegerea lui Corneliu și a afurisit pe Novațian (Wikipedia românească spune șaptezeci de episcopi).

Scrisorile lui, păstrate de Eusebiu, arată cât de mare era Biserica Romei: patruzeci și șase de preoți, șapte diaconi, șapte ipodiaconi, patruzeci și doi de acoliți, cincizeci și doi de portari și alte slujiri, și peste o mie cinci sute de văduve și nevoiași hrăniți. Din aceste cifre s-⁠a socotit că în Roma trăiau cel puțin cincizeci de mii de creștini.

Surghiunul

Sub împăratul Trebonian Gal prigoana a reînceput, iar Corneliu a fost surghiunit la Centumcelle, azi Civitavecchia, unde a murit în iunie 253. Sfântul Ciprian îl numește mucenic, iar pe mormântul lui din catacomba lui Calixt scrie în latină „Cornelius Martyr”. Biserica îl pomenește la 16 septembrie, împreună cu Sfântul Ciprian. Capul său este cinstit în mănăstirea Kornelimünster, lângă Aachen.