Dorotei Egipteanul

Cuviosul Dorotei Egipteanul a fost pustnic din Teba, mort la sfârșitul secolului al IV-⁠lea. Este pomenit la 16 septembrie (după calendarul vechi; 29 septembrie după cel nou) și la 19 ianuarie, în ziua Soborului tuturor sfinților străluciți în pământul Egiptului.

Dorotei era din Tebaida și în jurul anului 328 a devenit unul dintre sihaștrii din Teba, locuind în așa-⁠numitele „Chilii ale pustnicilor”, în pustia de la apus de Nil, aproape de Alexandria. Fericitul Paladie, episcop de Elenopolis, a fost o vreme ucenic al cuviosului părinte Dorotei și martor al nevoințelor lui, și scrie despre el în „Istoria lausiacă”. După Paladie, bătrânul Dorotei a petrecut șaizeci de ani într-⁠o peșteră, ducând o viață foarte aspră. Foarte harnic, își petrecea toată ziua, chiar și în arșița amiezii, adunând pietre în pustia de lângă mare și zidind chilii din ele, pe care apoi le dădea celor ce nu-⁠și puteau zidi singuri. Când Paladie l-⁠a întrebat odată de ce, la o asemenea bătrânețe, își chinuie trupul în arșița aceea, el a răspuns că trupul îl chinuie pe el, iar el îl va chinui pe trup.

Mânca zilnic puțină pâine uscată și o mână de verdeață și bea puțină apă. Paladie mărturisește că nu l-⁠a văzut niciodată întinzându-⁠și picioarele sau culcându-⁠se să doarmă pe o rogojină sau pe un pat, ci petrecea toată noaptea șezând și împletind coșuri din ramuri de palmier, cu care își câștiga pâinea. Socotind că a început o asemenea viață aspră din pricina lui, Paladie a cercetat cu grijă la mulți dintre ucenicii lui dacă tot timpul vieții s-⁠a nevoit așa, iar ei i-⁠au spus că din tinerețe trăiește așa, că niciodată nu s-⁠a culcat anume să doarmă, doar că în timpul muncii sau al mesei își închidea o clipă ochii, așa încât adesea îi cădea îmbucătura din gură de somnolență. Când Paladie a încercat o dată să-⁠l silească pe sfântul om să se odihnească puțin pe rogojină, Dorotei i-⁠a spus, tulburat, că dacă îl poate convinge pe înger să doarmă vreodată, îl va convinge și pe nevoitorul râvnitor.

Paladie arată că Dorotei a trăit în pustie vreo șaizeci de ani. Îndrumătorul lui Paladie, preotul Isidor, l-⁠a sfătuit să rămână cu el trei ani ca să-⁠și domolească patimile, dar Paladie nu a putut răbda această vreme. Mulți cercetători dau anul 395 ca an al morții lui Dorotei. Povestirea lui Paladie a intrat în lucrările unor istorici ca Sozomen, Cassiodor și Nichifor Callist. În a doua jumătate a secolului al XII-⁠lea povestea lui Dorotei apare în Proloagele rusești.