Curig de Llanbadarn

Sfântul Ierarh Curig de Llanbadarn a fost un episcop celt și sfânt al Țării Galilor, în vremea de după stăpânirea romană, în secolul al VI-⁠lea; se spune că episcop al Llanbadarn-⁠ului. Mai multe biserici din Țara Galilor îi sunt închinate.

Tradiția spune că s-⁠a așezat în Țara Galilor în vremea lui Maelgwn Gwynedd, al cărui războinic fusese. Maelgwn s-⁠ar fi mâniat pe el pentru credința lui, iar Curig i-⁠ar fi orbit pe Maelgwn și pe oamenii lui și ar fi cerut trei dintre fiii regelui să-⁠i dea pământ. Debarcat la Aberystwyth, ar fi mers spre interior și ar fi poposit pe vârful unui munte înalt, unde a făcut o poiană, numită Eisteddfa Gurig, «scaunul lui Curig», azi satul Llangurig. Până în veacul al XVI-⁠lea, biserica Sfântul Harmon avea un crucifix al lui, acoperit cu aur și argint, folosit la vindecarea bolnavilor. Biserica din Capel Curig, închinată Sfintei Iulita, se spune că a fost ctitorită de el. Se crede că spre sfârșitul vieții a trecut în Bretania, unde mai multe biserici îi poartă numele; ar fi murit la Landerneau și ar fi fost îngropat la Locquirec. Este pomenit la 16 iunie, ca sfânt al Occidentului dinaintea Marii Schisme (sfânt al Bisericii nedespărțite), după calendarul pe stil nou.