Daniil din Schit

Sfântul Cuvios Daniil din Schit a fost monah egiptean în pustia Schitului, ucenic și biograf al Sfântului Arsenie cel Mare. Este pomenit la 7 iunie (stil nou).

Încă copil, a fost luat prizonier când barbari au atacat Schitul și ținut doi ani. Cumpărat de un creștin cucernic, a fost prins din nou. După șase luni, încercând să fugă, a lovit cu o piatră pe unul dintre cei care îl țineau și l-⁠a omorât. Păcatul îl chinuia. Din pricina aceasta a mers la patriarhul Timotei al Alexandriei, la papă, apoi la ceilalți patriarhi, la Constantinopol, Antiohia și Ierusalim, dar nu a găsit pace. S-⁠a întors la Alexandria și s-⁠a predat singur autorităților ca ucigaș. A fost aruncat în temniță și la judecată i-⁠a spus guvernatorului tot ce se întâmplase, cerând să fie omorât ca sufletul lui să scape de focul veșnic. Guvernatorul a rămas uimit și i-⁠a zis să plece în pace și să se roage pentru el. Neîmpăcat încă, Daniil a hotărât să ia în chilia lui un lepros și să-⁠l îngrijească până la moarte. Așa a dobândit pacea conștiinței.

A ajuns atât de vestit prin virtuțile sale încât a fost numit egumen al Schitului și cinstit în tot Egiptul ca „nou Avraam și găzduitor al lui Hristos”. Cuvintele lui sunt păstrate în Patericul egiptean. Odată, mergând cu avva Amon, acesta l-⁠a întrebat: „Când vom sta în chilia noastră, părinte?” Daniil a răspuns: „Cine ne poate despărți de Dumnezeu? Dumnezeu este în chilie și este și în afara ei.” L-⁠a vizitat pe Sfânta Anastasia Patricia în ziua morții ei și a descoperit, când i-⁠a pregătit trupul pentru îngropare, că era femeie, îmbrăcată ca eunuc într-⁠o mănăstire de monahi.