Veniamin Lukanin

Sfântul Sfințit Mucenic Veniamin Lukanin a fost preot în eparhia Permului, împușcat la 21 decembrie 1918 în satul Cernoe (Čërnoe), ținutul Ohansk. A fost trecut în rândul sfinților de Biserica Ortodoxă Rusă în anul 2000. Izvorul rus nu dă ziua pomenirii, spunând doar că Biserica îi cinstește în fiecare an amintirea; evidența noastră dă 7 iunie.

Familia și anii de școală

Veniamin Vasilievici Lukanin s-⁠a născut în satul Iasîl, ținutul Osa, gubernia Perm. Izvoarele nu se potrivesc asupra anului: titlul vorbește de 1875, iar viața dă ziua de 11 octombrie 1873. Părinții lui erau Vasili Eufimievici, citeț la biserica Acoperământului Maicii Domnului din Iasîl, și Evghenia Vasilievna, amândoi din familii de diaconi. Satul Iasîl se află pe malul înalt și pitoresc al râului Iasîlka, deasupra căruia se înalță și azi biserica albă de piatră a Acoperământului, ridicată în 1773.

În 1885, la zece ani, a intrat la școala duhovnicească din Perm, unde a stat puțin: la 22 august 1888, la cererea părinților, a fost scos din clasa a treia. S-⁠a întors la Iasîl și între 1888 și 1891 a purtat ascultarea de la strană la biserica din sat.

Slujiri și învățătură

La 22 martie 1891 episcopul Vladimir (Nikolski) al Permului și Solikamskului l-⁠a numit citeț la biserica Sfintei Treimi din uzina Polaznenski. La 18 iunie 1893, după examen, a fost hirotesit citeț de episcopul Petru (Losev). Din 12 martie 1894 a fost învățător la școala de carte din Ust-⁠Polaznenski. În 1899 a fost numit citeț la biserica Sfântului Filip din Bannoe, iar în 1902 la biserica Înălțării din Ustinovo, unde a fost și învățător de cântare la școlile de acolo. A absolvit în 1899 și în 1901 cursuri de cântare organizate de Aleksandr Dmitrievici Gorodțov, vestit cântăreț de operă și dirijor de cor, pe lângă comitetul gubernial pentru treziri populare, primind certificate în care se arată progrese foarte bune la cânt și la armoniu. Din septembrie 1899 până în august 1912 a fost învățător de cântare la școala misionară din Osa.

La 3 mai 1902 a fost mutat la biserica Adormirii din Ohansk, iar la 21 octombrie 1902 a fost hirotonit diacon de episcopul Ioan (Alekseev), rămânând și pe postul de citeț. Din 1903 până în 1904 a fost învățător de cântare la progimnaziul de fete din Ohansk. Din 29 mai 1904 a fost diacon la biserica Nașterii Maicii Domnului din Beleaevo, iar din 27 ianuarie 1906 profesor de religie la școala zemstvei din Ptașino. La 2 decembrie 1907 episcopul Nicanor (Nadejdin) l-⁠a hirotonit preot, la biserica Acoperământului din Iasîl.

De la 1907 până la 1912 a fost conducător și profesor de religie la școala parohială din Mejevka; în 1909 a fost trimis la biserica Kazan din Mejevka, aflată în construcție, iar în 1910 a fost confirmat preot al noii parohii, președinte al epitropiei și al societății de trezvie organizate de el pe lângă biserică. Din 1912 a deschis și o școală duminicală. La 20 februarie 1912 a fost numit preot la biserica Sfântului Prooroc Ilie din Bedreaj, iar la 14 martie 1912, „spre folosul slujbei”, la casa de rugăciune a Sfântului Vasile cel Mare din Ermievskoe. A organizat acolo epitropia, societatea de trezvie și un cerc misionar și a fost profesor de religie la școlile din Ermievski și Kackinski. Într-⁠un raport din 17 martie 1914 către misionarul-⁠șef al eparhiei, Aleksandr Gavrilovici Kuleașev, scria că cercul se adună duminica, că au trecut învățătura despre predanie, cinstirea sfintelor icoane, a crucii și posturile, și dorea ca cuvintele Scripturii să fie scrise nu pe hârtie, ci în inima omului; mulțumea pentru Bibliile cumpărate și adăuga că interesul pentru citirea Cuvântului lui Dumnezeu crescuse mult chiar și între învățători.

În iulie 1914 a urmat cursurile misionare ale Frăției Sfântului Ștefan din Permia Mare, iar în seara de 15 iulie cursurile au fost vizitate de Marea Cneaghină Elisaveta Feodorovna Romanova, care se afla atunci în eparhia Perm; ea a pus întrebări, a ascultat răspunsurile cursanților și și-⁠a arătat mulțumirea. În august 1914 a absolvit cursurile misionare eparhiale cu mențiunea „cunoștințe excelente”. Între 1914 și 1917 a fost candidat la ancheta circumscripției a III-⁠a Osa. De la 3 ianuarie 1916 a fost supraveghetor al bisericii Sfântului Ilie din Cernoe, aflată în construcție, lângă gara Șabunici. La 17 octombrie 1916 a fost numit paroh la biserica Kazan din Novo-⁠Painskoe, ținutul Ohansk, și profesor de religie la școala cu două clase. La 17 august 1917 a fost reales de enoriași și confirmat, iar din 1917 a fost președinte al sfatului și epitropiei parohiale din Novo-⁠Painskoe.

A avut mulțumiri ale consiliului școlar eparhial (1896, 1911), binecuvântare arhierească cu certificat (19 noiembrie 1898) și medalii (la 25 de ani de școli bisericești, la 300 de ani de la domnia casei Romanov). Soția lui, Nadejda Avksentievna, s-⁠a născut la 3 aprilie 1875; copiii: Vitali (n. 18 martie 1901, absolvent al școlii reale din Ohansk) și Zoia (n. 9 noiembrie 1911).

Sfârșitul

A fost împușcat la 21 decembrie 1918 în satul Cernoe de unitățile Armatei Roșii aflate în retragere; trupul i-⁠a fost găsit într-⁠un șanț, printre șaisprezece cadavre. Izvorul nu dă amănunte despre împrejurările morții.