Andronic de Perm

Sfântul Sfințit Mucenic Andronic, arhiepiscopul Permului, în lume Vladimir Alexandrovici Nikolski, a fost ucis în vara anului 1918, în primele luni ale puterii sovietice. Biserica Rusă l-⁠a canonizat în august 2000.

S-⁠a născut la 1 august 1870 în satul Povodnevo, în gubernia Iaroslavl, în familia unui citeț de la biserica Schimbării la Față. A absolvit seminarul din Iaroslavl în 1891 și a intrat la Academia teologică din Moscova. La 1 august 1893 a fost tuns în monahism cu numele Andronic și a fost hirotonit diacon la 6 august; la 22 iulie 1895 a primit hirotonia de preot. În 1895 a încheiat Academia cu teza „Învățătura bisericii vechi despre Euharistie ca jertfă, în legătură cu mântuirea”. A fost ajutor de inspector la seminarul din Kutaisi, apoi profesor de omiletică și inspector la seminarul misionar din Ardon.

Misiunea din Japonia

În septembrie 1897 a fost numit membru al misiunii din Japonia, pe lângă episcopul Nicolae Kasatkin, mai târziu canonizat ca Sfântul Nicolae al Japoniei. A pornit din Sankt Petersburg la 21 septembrie, iar din Odesa a plecat la 26 octombrie împreună cu arhimandritul Serghie Stragorodski, prin Italia, Grecia și America de Nord, vizitând catacombele și mormintele mucenicilor. Au ajuns în Japonia la 26 decembrie. Despre călătorie a scris o carte, „Călătorie misionară în Japonia” (Kazan, 1899). Din pricina sănătății slăbite de greutățile aclimatizării și după vestea morții tatălui, s-⁠a întors în Rusia; între 1899 și 1900 a fost rector al seminarului misionar din Ardon, iar din 1900 rector al seminarului din Ufa. La 5 noiembrie 1906 a fost hirotonit întâiul episcop de Kyoto, locuind la Osaka, unde se afla cea mai mare parte a credincioșilor ortodocși. Aici a găsit comunitatea într-⁠o stare jalnică: biserica era cercetată de cel mult zece oameni, iar la strană citea și cânta un singur psalt. Și-⁠a început slujirea mergând în fiecare seară la casele credincioșilor, cunoscându-⁠le familiile, vorbind cu ei, propovăduind și aflând nevoile lor. În timpul slujirii lui numărul celor care veneau la slujbe a crescut mult, iar la slujbe cânta un cor mare. Totuși, munca misionară în clima greu de suportat i-⁠a înrăutățit din nou sănătatea. La 27 mai 1907 a părăsit Japonia. În octombrie 1907 a fost trimis la Chelm să-⁠l înlocuiască pe episcopul Evloghie, apoi a fost episcop de Tihvin, întâiul vicar al eparhiei Novgorodului.

Episcop de Perm

La 30 iulie 1914, la unsprezece zile de la începutul Primului Război Mondial, a fost numit episcop de Perm și Solikamsk. S-⁠a ostenit cu mare râvnă pentru un milion și jumătate de locuitori și 570 de biserici. În primul an al războiului a fost atent la viața mănăstirilor și a vizitat mănăstirile Belogorski și Șamarski și schitul Tabor. În vara anului 1916 a mers la cartierul general al armatei, lângă Sankt Petersburg, unde se afla țarul Nicolae al II-⁠lea, ca să-⁠l avertizeze în privința lui Rasputin, dar nu a fost luat în serios. Țarul a primit totuși cu bucurie darul adus în numele poporului, o pereche de cizme militare dăruite armatei de gubernia Perm.

În 1917 a devenit episcop de Perm și Kungur și unul dintre cei șapte ierarhi din sinodul pregătitor al Soborului local al Bisericii Ruse de la Moscova. A fost foarte activ la sobor, din august 1917 până în aprilie 1918. La 25 ianuarie 1918, într-⁠un apel scris, a îndemnat credincioșii să apere moștenirea Bisericii de jefuitori. Era un susținător statornic al țarului și socotea monarhia potrivită pentru creștini, dar nu tirania: țarul trebuia să-⁠și asculte poporul. În februarie, în ținutul Perm, bolșevicii au început să jefuiască bisericile și mănăstirile. După sesiunea Soborului s-⁠a întors la Perm, unde patriarhul Tihon l-⁠a ridicat la rangul de arhiepiscop. În Joia Mare, bolșevicii i-⁠au percheziționat locuința, dar el a rămas calm și a săvârșit slujbele Săptămânii Mari și ale Paștilor. Presiunile asupra Bisericii s-⁠au înmulțit. În cele din urmă a fost arestat la miezul nopții de 4 iulie 1918 (17 iulie pe stil nou), iar clerul din Perm a oprit toate slujbele din ținut până la 13 iulie. A fost ucis la 7 iulie 1918, după datele stilului vechi.