Paisie Basias

Cuviosul Paisie Basias (Panaghis Basias, numit și Părintele Basias, Papa Basias) a fost monah și preot grec din Lixouri, în Chefalonia, născut în 1801 și mort la 7 iunie 1888. A fost trecut în rândul sfinților de Patriarhia Ecumenică prin hotărâre patriarhală și sinodală la 4 februarie 1986, iar moaștele i-⁠au fost scoase în 1976. Este pomenit la 7 iunie, ziua adormirii lui.

Numele lui în lume era Panaghis Basias, din familia Typaldos-⁠Basias. S-⁠a născut la Lixouri în 1801, din părinți evlavioși, Mihail și Regina, născută Delaporta. A primit o educație grecească și teologică însemnată și vorbea franceza și italiana și cunoștea și latina. A devenit învățător public, dar s-⁠a retras când englezii îi presau pe chefalonieni și a predat acasă. În 1827 a hotărât să părăsească viața lumii și să meargă pe stâncuța Dias, de la sud de Chefalonia, unde există o mănăstire, ca să viețuiască monahal, probabil ca să-⁠și afle liniștea față de cele ale lumii și de furia persecutoare a cuceritorilor englezi ai insulei. În 1828 s-⁠a întors în locul nașterii, unde a predat la școli particulare, iar fiindcă pe atunci înclinații raționaliste anglicane voiau să înrâurească pe chefalonieni și să scoată în față spiritul Apusului, părintele Basias a fost un învățător luminător, iar legăturile lui cu alte personalități teologice au păstrat Ortodoxia prin poziția și învățătura lor.

În 1836 a fost hirotonit diacon și preot de arhiepiscopul de atunci al Chefaloniei, Partenie Makris. De atunci toată viața lui a fost închinată slujirii, închinării și ajutorării creștinilor. A propovăduit cuvântul lui Dumnezeu. Ca slujitor, ascet și duhovnic înțelept, a atras dragostea creștinilor. A primit de la Dumnezeu darul prorociei și sfătuia potrivit. Avea și dar de prevedere. Și-⁠a vândut averea și a împărțit-⁠o săracilor. El însuși a fost găzduit în casa unei rude, Ioan Nic. Gerulanos. A fost preot al mănăstirii Sfântul Spiridon din Platys Gialos, Lixouri, până la moarte. Apăsat uneori de boli, le-⁠a răbdat cu stăruință ca Apostolul Pavel.

A adormit la 7 iunie 1888 la Lixouri, în vârstă de 88 de ani, și mulțime de lume a mers să se închine pentru ultima oară trupului lui. A fost îngropat în locul Sfântului Spiridon din Lixouri, de unde s-⁠a făcut scoaterea moaștelor, un mare eveniment, a cărui bună mireasmă a întărit sfințenia lui. Pomenirea lui se face la 7 iunie, ziua adormirii. Sfintele lui moaște izvorâtoare de har se păstrează în biserica Sfântului Spiridon din Lixouri, iar scoaterea lor s-⁠a făcut la 6 iunie 1976. Troparul îl laudă ca pe odrasla Lixouriului și fala preoților, luminătorul de curând răsărit al Chefaloniei, tâlcuitor al Treimii celei cinstite, împodobit cu darul prooroc al Duhului.