David de la Gareji și Lucian

Sfântul David de la Gareji, sirian de neam, a fost ucenic al Sfântului Ioan de la Zedazeni și a venit împreună cu el în Georgia. Împreună cu fiul său duhovnicesc, Lucian, s-⁠a așezat pe un munte deasupra Tbilisiului, capitala Kartliului. Pe atunci Kartli era mereu amenințat de persanii închinători la foc. David își petrecea zile întregi în rugăciune, cerând Domnului iertarea păcatelor locuitorilor orașului, iar când isprăvea rugăciunea zilei, stătea pe munte și binecuvânta tot orașul. O dată pe săptămână, David și Lucian coborau în oraș ca să propovăduiască. Pe muntele unde s-⁠a nevoit s-⁠a ridicat mai târziu o biserică închinată Sfântului David.

Autoritatea și popularitatea lui David i-⁠au alarmat pe închinătorii la foc, care l-⁠au acuzat de adulter ca să-⁠l discrediteze. Ca „martor” au adus o desfrânată însărcinată, care l-⁠a învinuit că el este tatăl copilului. Nădăjduind în Dumnezeu, sfântul a atins cu toiagul pântecele femeii și a poruncit pruncului nenăscut să spună adevărul. Din pântece, pruncul a rostit numele tatălui său adevărat. Mulțimea, indignată de calomnie, a ucis-⁠o cu pietre pe femeie, iar David i-⁠a rugat să înceteze, dar n-⁠a putut potoli mulțimea furioasă. Mâhnit adânc, David a plecat din ținut cu ucenicul Lucian.

În pustia Gareji

Sfinții părinți s-⁠au așezat într-⁠o peșteră mică din pustie și și-⁠au petrecut tot timpul în rugăciune. Se hrăneau doar cu ierburi și scoarță de copaci. Când ierburile s-⁠au uscat în arșița verii, Domnul le-⁠a trimis căprioare. Lucian le mulgea și aducea laptele lui David, iar când bătrânul făcea semnul Crucii peste lapte, acesta se prefăcea minunat în brânză. Uimit de minune, Lucian a spus: „Chiar dacă trupul meu va putrezi și se va usca de foame și sete, nu mă voi lăsa să mă frământ pentru cele ale vieții acesteia trecătoare.” Părinții țineau post aspru miercurea și vinerea: nu mâncau nimic, și nici căpriorele nu veneau în acele zile. Într-⁠o peșteră nu departe locuia un șarpe înfricoșător care ataca toate animalele din jur, dar la porunca lui David a părăsit locul. Odată, niște vânători urmăreau căprioarele și l-⁠au zărit pe Lucian mulgându-⁠le, în timp ce ele stăteau liniștite ca niște oi. Vânătorii au arătat mare respect lui David și, întorși acasă, au povestit ce văzuseră.

Curând pustia Gareji s-⁠a umplut de oameni care doreau să se apropie de Hristos. S-⁠a întemeiat acolo o mănăstire, care timp de secole a stat ca centru și piatră de temelie a credinței și învățăturii în Georgia. Mai târziu David a pornit în pelerinaj la Ierusalim, încredințându-⁠i lui Lucian îndatoririle de la mănăstire și luând câțiva frați. Când s-⁠au apropiat de locul numit „Culmea Harului”, de unde se vede Ierusalimul, David a căzut în genunchi și a slăvit pe Dumnezeu cu lacrimi. Socotindu-⁠se nevrednic să calce pe urmele lui Hristos, s-⁠a mulțumit să privească cetatea de departe. A stat la porțile cetății și s-⁠a rugat fierbinte, în timp ce însoțitorii lui au intrat în Cetatea Sfântă și s-⁠au închinat la locurile sfinte. La întoarcere a luat cu el trei pietre de la „Culmea Harului”. În acea noapte un înger i s-⁠a arătat patriarhului Ierusalimului și i-⁠a spus că un om cucernic pe nume David, venit de departe, a luat cu el toată sfințenia Ierusalimului. Îngerul a adăugat că cuviosul traversase orașul Nablus îmbrăcat în zdrențe și purtând pe umeri un sac vechi cu cele trei pietre sfinte. Patriarhul a trimis oameni după străin, cerându-⁠i să înapoieze două pietre și să-⁠și păstreze una. David a înapoiat două, dar a refuzat invitația patriarhului. A dus a treia piatră la mănăstire, iar până azi ea este plină de harul vindecărilor minunate. După ce a adus piatra, numărul fraților din mănăstire s-⁠a dublat. Cuviosul îi povățuia pe toți și vizita chiliile bătrânilor sihaștri ca să-⁠i mângâie. Potrivit voii lui, s-⁠a întemeiat o mănăstire cu hramul Sfântului Ioan Botezătorul în locul numit Mravalmta (Munții Rotunzi).

Adormirea

Domnul i-⁠a vestit lui David apropiata lui plecare în Împărăția cerurilor. A adunat părinții din pustie și i-⁠a povățuit pentru ultima oară să nu se tulbure, ci să fie neclintiți și să se roage neîncetat Domnului pentru mântuirea sufletelor lor. S-⁠a împărtășit, și-⁠a înălțat mâinile către Domnul și și-⁠a dat duhul. Moaștele sfântului au săvârșit multe minuni: cei orbi din naștere și-⁠au căpătat vederea, iar la mormântul lui credincioșii s-⁠au vindecat de tot felul de boli duhovnicești și trupești. Sunt pomeniți, David de la Gareji și Lucian, la 9 iunie (stil nou; 22 iunie pe stil vechi).