Deogratias al Cartaginei

Sfântul Deogratias al Cartaginei a fost episcop al Cartaginei între 454 și 457. Numele lui înseamnă „Mulțumire lui Dumnezeu”, salutul prin care catolicii din Africa se deosebeau de donatiști. Cartagina era stăpânită din 439 de regele vandal Genseric, arian, iar scaunul episcopal rămăsese gol timp de paisprezece ani, de la Quodvultdeus, căci Genseric surghiunise preoții.

Deogratias a vândut tot aurul, argintul, vasele, veșmintele și podoabele bisericii, ca să-⁠i răscumpere pe cei făcuți robi de vandali. Două dintre cele mai mari biserici ale orașului, bazilica lui Faustus și bazilica Novarum, le-⁠a umplut cu așternuturi spre a-⁠i adăposti, și a rânduit hrană zilnică pentru ei. A murit la Cartagina, în 457; mulțimea s-⁠a adunat la înmormântare ca să ia o moaște, de aceea a fost îngropat în taină. După el scaunul a rămas gol până la Sfântul Eugeniu, căci vandalii n-⁠au îngăduit alt episcop vreme de douăzeci și trei de ani. Este sfânt al Bisericii nedespărțite, pomenit la 22 martie (stil nou; 4 aprilie pe stil vechi).