Dimitrie Ignatenko

Sfântul Sfințit Mucenic Dimitrie Ignatenko, preot, a trăit între 1872 și 1935. A fost absolvent al Academiei Teologice din Kiev, profesor de religie și apărător râvnitor al Ortodoxiei, arestat de mai multe ori pentru împotrivirea lui față de reînnoitori și pentru propovăduirea credinței. A murit în spitalul închisorii din Simferopol la 27 septembrie 1935, în sărbătoarea Înălțării Sfintei Cruci. Este pomenit la 28 septembrie, la 7 februarie, în Soborul noilor mucenici și mărturisitori ai Bisericii Ruse, la 2 decembrie, în Soborul noilor mucenici și mărturisitori ai mitropoliei Crimeei, și la 28 decembrie, în Soborul sfinților din Crimeea.

S-⁠a născut la 17 iulie 1872 în satul Agotmany, raionul Melitopol, regiunea Zaporojie, în familia unui preot. După absolvirea Academiei Teologice din Kiev, în 1898, a fost hirotonit preot. Până în 1920 a fost profesor de religie la gimnaziul de băieți, apoi preot de parohie și șef al cancelariei eparhiale. În decembrie 1922, protoiereul Dimitrie Ignatenko a fost înfățișat împreună cu episcopul său eparhial, viitorul sfințit mucenic Nicodim Krotkov, înaintea unui tribunal proletar, învinuit că nu a vrut să dea spre batjocură obiectele de cult, precum și pentru două adunări ilegale, una dedicată osândirii reînnoitorilor din eparhia Taurida, a doua legată de hirotonia ca episcop de Melitopol a lui Serghei Zverev. Procesul a durat de la 5 noiembrie până la 1 decembrie 1922. Părintele Dimitrie nu s-⁠a recunoscut vinovat și a fost osândit la trei ani de lagăr.

După ce a ispășit pedeapsa, a venit la Simferopol, a fost iarăși învinuit de agitație antisovietică și izgonit din Ucraina. Întors acasă, a continuat să propovăduiască și să apere interesele Bisericii. Viața lui aspră, rugăciunea necontenită, credința aprinsă și nădejdea nedespărțită în purtarea de grijă a lui Dumnezeu i-⁠au dat o îndrăzneală deosebită în mustrarea vrăjmașilor Ortodoxiei. În 1926 a fost iarăși arestat și, prin hotărârea troicii OGPU, trimis pe trei ani în regiunea Mari. După surghiun s-⁠a așezat la Melitopol și, după un timp, a primit o parohie în satul Kruci, regiunea Zaporojie. La începutul lui iulie 1935 a fost iar arestat, sub învinuirea obișnuită atunci de activitate antisovietică. I s-⁠au pus în seamă predicile, care erau în contrast cu ideologia oficială. La anchete nu și-⁠a ascuns vederile și convingerile religioase și a subliniat că în privința religiei are dezacorduri de principiu cu puterea sovietică. Tot timpul a stat la închisoarea din Simferopol. Avea șaizeci și trei de ani, iar anii plini de încercări de după revoluție îi zdruncinaseră sănătatea. Ancheta se apropia de sfârșit și, deși puterile trupești îi erau istovite, sufletul lui rămânea tare și neclintit în mărturisirea credinței ortodoxe. La 9 septembrie a fost dus la spitalul închisorii. În sărbătoarea Înălțării Sfintei Cruci, protoiereul Dimitrie Ignatenko s-⁠a mutat la Domnul, purtându-⁠și crucea vieții până la sfârșit.